Răspunsuri

Uneori răspunsurile vin fără să le cauţi. Ca şi când cineva te-ar asculta şi ţi-ar răspunde, după un moment mai lung de tăcere. Şi rămâi oarecum descumpănit, cu o privire piezişă fixând un punct în podea, şi conchizi aha, carevasăzică gândurile mele oricât de bezmetice nu dispar în neant…
Gândurile acelea reci când realizezi cum trece timpul pe lângă tine ca un tăvălug. Şi în loc să-l domolesti, te laşi dus de-a valma. Şi totul devine un fel tornadă care ridică tot praful. Şi nu mai desluşeşti nimic. Şi când pari să simţi praful scrâşnindu-ţi printre dinţi: cineva îţi întinde cu un zâmbet răspunsul…
Trebuie să trăiesti foarte delicat, altfel n-are nici un haz.
Photo:http://demonmathiel.deviantart.com/art/Whisper-of-the-Wind-85578742

Day tripper

Do you remember standing on the shore, head in the clouds, your pockets filled with dreams
An' I've made up my mind, I ain't wasting no more time
Uneori trec pe la Ana. Si citesc. Chiar daca ea nu stie.

Oblivion

Azi sunt Clementine. Am parul albastru si stau in zapada cu mainile intinse privind cerul.
Am ales sa-mi amintesc.

paşi pe nisip

Dalele ei ca o tablă de şah se întind spre ţărm. Mirese zgribulite de briza rece de noiembrie se lasă prinse în poza cu braţele întinse ca în Titanic. Mă uit la spectacolul voalurilor zbătându-se în vânt şi în palme ascund o ceaşcă de cafea.
Dacă i-as putea smulge aparatul din mana. Să re-scriu povestea in clar-obscur. Aburii cafelei să se transforme în ceaţă. Cerul să se scufunde în violet şi jumătate de lună să se prelingă pe coloane ca o muzică fierbinte, să surprind totul... liniile evanescente ale trupurilor, paşii , dalele, mâinile ca nişte aripi să taie cuvinte şi eu să le scriu pe film, voalurile să fie una cu marea…
Am terminat cafeaua. Miresele au plecat. Am iesit sa simt vântul rece, şi mă aşez pe nisip. Respir aerul ei tare şi sărat. Valurile mi se aşează pe glezne. Ii zâmbesc şi i-as face o reverenţă Îmi iau aparatul şi mă urc spre terasă. E ultimul bal din noiembrie.
Varna, 8 noiembrie 2008

..expus in piaţă

Era de mult prin primul an de facultate, intr-o cofetărie cu mese galbene şi scaune de metal în Militari… prin geamurile mari pătate de ploaie, un cartier trist şi o lume pestriţă. Ea era micuţă de statură, lăsa în urmă scrumiere, cluburi de rock căutând liniştea în cupole şi smerenie. Împărtăşeam, cu naivitatea adolescenţilor care cred ca le ştiu pe toate, idei…si-atunci mi-a spus că El nu are cum să fie un papagal roşu care să se arate lumii într-o piaţă… şi am rămas…cu ochii ţintă în petele de suc de pe masă ascultând-o, gândindu-mă la ce spunea…

Revista mea de vineri mă arunca înapoi în timp. Zice Kierkegaard, citat de Steinhardt [..], că Dumnezeu nu e un papagal roşu expus în piaţă, că atunci toată lumea l-ar vedea şi ar crede în existenţa lui. Şi, […] nici n-ar mai fi credinţă, ci doar acceptarea unei realităţi mai mult decât evidente. Culmea este că s-ar putea ca Dumnezeu să fie un papagal roşu. Pe care oamenii îl văd, dar trec mai departe, fără să aibă nici o reacţie. (Dilema Veche, Anul V, nr.247 - 10 noiembrie 2008)

Foto: http://etereal.deviantart.com/art/Close-to-Ten-103356175

I remember....

Que pasa, seara bere şi fum
Feţe relaxate întinse pe canapele
o chelneriţă încruntată care face slalom printre scaune
Poveşti
Woke up to the sound of pouring rain
Doar cuvintele cad ca o ploaie măruntă
Suc de portocale roşii, bloody marry şi piper
în fundal printre zgomote de pahare şi murmur de voci
Remember yesterday
Luni dimineaţa
Ca şi când as fi rămas prinsă într-un continuum sonor
Trafic claxoane radio aceleaşi acorduri, aceeaşi voce, alt timp
Through the sleepless nights and every endless day
îmi amintesc şi fredonez încet privind aiurea pe geam
I remember…

Foto: http://matt-morris-photos.deviantart.com/art/The-Remember-Clock-45171374

Undeliverable message

Miercuri oamenii sunt cercuri.
Joi oamenii sunt goi. Goi si adevarati cu ei insisi..? Nu stiu.
Azi e doar vineri. Atat.

Why is a raven like a writing desk?

Where is your wonderland?
What makes your heart beat?
Ce te face sa zambesti? Ce te face sa tresari?
La ce visezi cu ochii deschisi?
Tu cine esti? Mad Hatter? Queen of Hearts? Alice?
Why is a raven like a writing desk? They both produce a few notes, all very flat, and are almost nevar turned the wrong way front. Tu ce raspuns ai avea in minte?

Foto: http://xfakeplasticlovex.deviantart.com/art/Alice-in-wonderland-38171048

septembrie, vineri

Portugalia, sangria, Porto,
dimineata cu ploaie, Magic FM,
surferi, ocean, happy birthday in portugheza,
strazi ude, miros de cerneala tipografica, oameni si cantece,
Douro, Matosinhos, caipirinha
taxi, radio, dilema veche.
Septembrie, vineri.

foto: http://farm4.static.flickr.com/3281/2679600250_0cfd46ec6f.jpg?v=1216371200

Long way down

Daca eu sunt o harta unde s-ar afla Africa? Un loc undeva intre coaste… mai aproape de stern. Ascuns, fierbinte, nedescoperit, frica primara, spaime, intuneric, soare
Am plecat in safari… long way down

Foto: http://thecool-list.com/wp-content/uploads/2008/04/screen-capture-95.jpg

Random diary

Imi place cum scrie.
Un amalgam ciudat de aproape departe.
Cu o indiferenta tandra.
O non-implicare usor nostalgica.
Cu un calm care ascunde o perpetua furtuna.
Un soi de sinestezie prin care citind nu ajungi nu sa vezi culori (ce banal!) ci sa simti miros de tabac, sa auzi briza, zgomot de pasi, sa simti in palma urma fierbinte a unei cani de vin. Viata doare, o simti cum curge, o savurezi, o cauti in altii, e un soi de escapada intr-o realitate in care uiti de inertia lumii. Delirul nu e sec, intrebarile nu cad in neant. Iti cad pe picioare ca niste caramizi. Fara graba. Iti raspund in realitatea ta la cele nespuse, cu suficient de multa delicatete, cat sa simti acut, foarte acut ca esti inca viu.

Carti postale

curaj sau nebunie sau un fel de formula alchimica intre cele doua
o lume care te asteapta sa o descoperi, dupa care poti tanji ani sau vieti

evadare, nori, drum, curcubeu, copite de cai si rotile incinse ale lui Gnu
http://www.postcardsfromplanetearth.com/

Foto Dan Honciuc

Chemistry…

mare sarata
iarba cruda
tei inflorit
ploaie
ger

Fear of the Dark

Cand pipai peretii pe care ii ridici fara sa vrei. Cand nu mai stii unde esti si incotro te indrepti. Cand ti-e frica privesti inapoi. Pentru ca ti-e frica de ce-a fost. Si cauti infrigurat o umbra care sa-ti aduca aminte de lumina, sa-ti alunge frica de intunericul din launtru

In cautarea unei voci din departare

M-am oprit putin aruncand o privire fugara pe geam. Mi-am aprins o tigara si-am continuat..

Eu m-am decis sa continui sa visez
Mi-am pus o dorinta si s-a intamplat un miracol.
Pentru ca vocea mea nu ajungea la nimeni oricat de tare as fi strigat
Ma uitam la cer si strigam “hei ma aude cineva?”

Asa cum era intins pe spate [...] a deschis incetisor ochii pe care ii tinuse inchisi pana atunci.

In cautarea unei voci din departare,
Taichi Yamada

Lost within myself

A trebuit sa ma reintorc in adolescenta sa invat sa-mi traiesc maturitatea. Ratacita in mine insami sa-mi aduc aminte cine sunt.
Sa aflu cine sunt.
Tu stii cine esti?

intr-o dupa-amiaza cu gust de pepene rosu

“Sunt in balcon ma uit la mare” … “si te-ai gandit sa ma suni..”
Undeva in sud intr-un balcon suspendat intre mare si soare tu Julieta cu pielea aramie, eu Romeo stand pe scari si ascultandu-te si incercand sa ghicesc printre cuvinte cum se lovesc valurile de tarm…

As rescrie scena.
O Julieta indragostita de soare cu parul amestecat cu nisipul fierbinte
un Romeo indragostit de valuri,
o plaja pustie intr-o dupa-amiaza cu gust de pepene rosu

Swim in your liquid sky

Ploile vin o data cu umbrele peste care calc,
Ploile rosii care cad cu un ritm pe care doar il simt
Uneori zbor la departari de mile
In valuri de cer lichid
Visez in infrarosu
Si urlu in 1 si 0
La capatul constiintei ma privesc prin ochii unui strain
si sparg peretii tacerii in cautarea unui cer albastru

noapte si tei

E atat de ciudat orasul cand e aproape pustiu.
Sa-ti auzi proprii pasi
Respiratia
Fasaitul discret al cate unei masini
Ploaia
Mirosul de tei care se strecoara in noapte
Simt in buzunar caldura rosu perlat cestii de espresso pe care am scos-o la plimbare pe bulevard.
As vrea sa gasesc in centrul orasului, printre strazi luminate si cladiri deghizate in asfalt, o terasa arsa de soare, desprinsa din tarm, care sa se bucure de ploaie, cu un saman la bar care sa-mi prepare un espresso in ceasca rosie, caruia sa-i spun dupa ce m-am invartit de cateva ori cu scaunul…o cafea te rog, fierbinte ca madridul, cu aroma de noapte si tei.

despre mare

Îşi poartă marea ca pe o rochie grea de brocart şi coloanele ca pe un evantai de dantelă.



Venetia, 31 mai 2008

Scrisori cu aromă de afine

Îi scria de pe mese bar. Fraze scurte cu miros de nisip şi noapte. El le aştepta şi mâinile îi miroseau a tutun şi a zahăr.
Nu am chei pe care sa le păstrez. Doar câteva amintiri. Unele au miros de tabac şi cedru. Pe acelea le păstrez în sticle subţiri şi delicate de vin alb.
Altele sunt nişte trandafiri, rămaşi printre cuvinte între filele unei cărţi. Altele, evanescente, se strecoară prin lentile şi flori de tei şi scoici; se rostogolesc în aer ca nişte pasări transparente căutându-şi un cuib. Pe acelea nu ştiu cum şi unde să le păstrez.
Am sa aleg probabil o călimara… o călimara cu aroma de afine...

Tărâmul zeilor pe Transalp

Zeii lor nu stau captivi în cărţi. Zeii lor umblă liberi pe străzi cu pletele în vânt şi degetele încleştate pe motociclete. Îşi poarta trupurile zvelte cu mândrie, zâmbind, râzând aruncând ocheade şi priviri furişe ca orice muritori de rând.
Şi ea … e frumoasă cu trupul ei mirosind a lemn încins, a piatră şi a soare. E frumoasă…cu aerul ei je m’en fiche-ist şi boem. Flirtează obraznic cu zeii pe Transalp şi TDM care-şi gudură motoarele fierbinţi pe lângă borduri. Ademeneşte cu pielea ei unsă de ulei de măsline, cu părul răsucit în coloane, cu trupul ei ce se lasă pipăit de străini şi zei deopotrivă. Îşi oferă coapsele cu ferestre albastre şi trandafiri, cu muşcate şi pisici leneşe ochilor lor însetaţi… îşi împrăştie parfumul aţâţător de frunze de portocal şi mare sărată…
Noaptea se ascunde printre terase cochete. Spune poveşti celor ce vor s-o asculte, la lumina lunii … la un pahar de vin de Nemeea…
Atena, 24.05.2008

Trandafiri rosii

Lady?

Yes Bird?

It’s cold

I know

Cand spune povestea, o spune cu tot trupul.
"Spunea ca va dansa cu mine daca-i aduc trandafiri rosii"

Ciudat …de ce nimicuri i-e dat fericirii sa atarne

Ciudat de orbi

Ingrozitor de singuri

Surzi la auzul privighetorii

Desperecheati si tristi

"Spunea ca va dansa cu mine daca-i aduc trandafiri rosii"

Visez o mare de trandafiri albi…sunt sigura ca la celalalt capat al marii cineva imi va auzi pasii si ma va astepta zambind.

istorii

Aerul si cuvintele se strecoara in cutia toracica fara sa taie, fara sa strapunga.
I know you're in there. I can hear you caring. Moebius strip. Ciocolata calda. Vin alb.
Fumezi si razi. Intr-o seara rece de primavara eu strabat strazile si rad cu telefonul la ureche. In labirintul lui pan, rasul e ca firul ariadnei.
“Are voce faina?”” Interesanta…are o voce interesanta”
De fapt are o voce calda; as asocia-o cu albastrul. Si …vocalele se rostogolesc ca niste baloane de oxigen.
You know how people say you can't live without love. Well, oxygen is even more important.

Scene cu cai verzi

The adventure begins with the hero receiving a call to action
Cu tata am mers la motocross. Nu stiu mama cat de incantata era… dar mie imi placea. Dealuri, salturi, noroi, fasia arata de rotile incinse…
nu intelegeam foarte mult din limbajul cifrat, MZ, CZ… dar cavalerul in pozitie aproape ecvestra ridicat in scarite mi se parea fascinanta…

The hero must cross the threshold between the world he is familiar with and that which he is not
Cristi-cu-kawasaki era o aparitie meteorica pe strazi. Nu stiu ce culoare avea motocicleta…cred ca nu aveam timp sa-mi dau seama. Singurele cuvinte care se auzeau in urma lui “asta o sa pateasca ceva cu motocicleta aia a lui”. Cristi-cu-kawasaki era o imagine in blur si un zgomot nebun de motor turat care se pierdea in curbele soselei.

The hero is challenged to survive a succession of obstacles and, in so doing, amplifies his consciousness
Cabestany si jocul lui cu echilibrul ma tinea noptile in fata televizorului…
La fel cum facea si domnul Campbell cand povestea de eroul lui cu o mie de chipuri…

Un fel de intrebari

Truth begin in lies…think about it…
Everybody lies
Oare, toata lumea incearca sa spuna adevarul?
Pana la urma ce e mai important… cum spui o minciuna sau cum ascunzi un adevar?
You can live with dignity, we can't die with it.
Si daca ar fi vorba de minciuna, ar fi la fel?!

Cai verzi

Am colindat cu un calut verde. Subtirel si cu pas supus.

Nu era al meu, desi mi-ar fi placut.

"Tatal" meu (ascuns in armura, cred ca la fel de tanar ca mine)
are un manz fara astampar; verde...foarte verde si sprintar, cu care danseaza pe mijlocul soselei intr-un ritm pe care numai el in aude.
Intre un rasarit somnoros si un apus intre munti am zburdat cu un calut verde.
Si am avut si vantul aproape.

Doar gandul s-a indepartat de nebun, incercand sa prinda din urma o alta herghelie de cai verzi.

rosu si negru

Era blonda, tunsa scurt si zambea. “Cine canta?” am intrebat. Nu mai stiu ce mi-a raspuns. Era muzica frantuzeasca. Intr-o cafenea in Paris. Cu labriuri negre de lemn si draperii visinii. Cu ciocolata fierbinte. Pe o strada oarecare. Undeva aproape de centru. Cu o frantuzoaica blonda care zambea ... si un barman cu ochii albastri. Cu un geam prin care se vedea un colt de trotuar. Si prin fata caruia doi necunoscuti au trecut, parca dintr-un timp in altul, tinandu-se de brat. Cu eleganta.
“As dori o masa la geam, daca se poate”. “Avem doar la salonul de nefumatori” “Nici o problema. renunt la tigari pentru o masa la geam”. Ninge. Cu fulgi mari. Am venit zambind prin ninsoare. Cu parul ud lipit de obraz. Cu genele albe, si mainile inghetate indesate in buzunare.
Un ceai fierbinte, o fereastra spre centrul vechi si ger. Ascultand in fundal muzica frantuzeasca. “je vais t’aimer”, parca spune… "plus loin que tes rêves ont imaginé".
Imi incalzesc mainile pe cana de ceai.
Era ianuarie. 1 ianuarie. Cu un chelner somnoros, care aducea fara chef, cafea fierbinte si cornuri cu ciocolata clientilor rataciti. Ningea si atunci cu fulgi mari. Prin fata geamului aparea in treacat cate o umbrela si pasi grabiti. Era dimineata pe je ne sais quelle rue… cu haina mea gri eram parte din strada. Si orasul doarmea linistit.
Ma joc, incercand sa suprind luminile si umbrele. Ceaiul aproape rosu, si masa aproape neagra. Ii aud vorbind si razand. I-am suprins, intre doua zambete si cateva priviri pierdute pe geam, alungiti si evanescenti prin sticla unui pahar.

puzzle

Statea pe un scaun langa perete. Cu un aer plictisit si absent. Cu o sticla de bere in mana...cu picioarele lungi atarnand din scaunul inalt. L-am suprins din profil cu obrazul osos, neras. Si parul rebel iesind de sub caciula. Un necunoscut.

Secvente amestecate. Ca un puzzle. Si povesti. Cu sau fara sfarsit. Cu inceput. Sau prinse de undeva, dintr-un moment oarecare.
Mi-a ramas in minte o secventa dintr-o poveste. M-am oprit o clipa. S-o scriu. Oare cate povesti si cate raspunsuri s-ar regasi in ea. “De ce vrei sa stam de vorba de parca ai vrea sa ne cunoastem?!”

bitWiXed

m-am intors undeva in timp. intens. un atac de panica. brutal ca un bocanc in coaste. atat. nu mai are sens sa te crispezi. a trecut. zambesti. iti aprinzi o tigara. te indepartezi. e soare. in cismigiu lumea isi plimba povestile in frig. am evadat dintre pereti.

dancing days

I carry the sun in a golden cup…the moon in a silver bag. “Oprim 10 minute in Vama?! As vrea sa fac niste poze”. Merg prin camp, prin pamantul ud. Intind bratele sa respir aerul tare, si vantul aspru. Sunt langa mare. E pustiu; si e liniste. Un caine doarme incovrigat. O barca scorojita ii tine adapost. Cochiliile mi se sparg sub pasi.
Ma uit de jur imprejur cautand ceva sa-mi aminteasca cum era…sa ma apropii?!
There in the middle of sand I stand…seeing, feeling…
Eram mai tineri si dormeam intr-un cort portocaliu pe nisip.
Ne trezeam cu valurile la tample, si ne povesteam vietile la foc.
Povestile se desenau pe nisip in gesturi si zambete.
Salvam cainii uitati de stapani la soare si le faceam loc sub umbrarul nostru din cearceafuri albastre.
Beam bere in Jack pana dimineata, ascultand muzici mai vechi si mai noi, si nu se pasa ca telefoanele s-au descarcat.
Dansam ca niste samani cu pletele in vant, mormaind incantatii numai de noi stiute, sau scrutam stelele si ochii straini de pe banci simple de lemn.
Mi-am amintit… V-am facut poze, si am suprins nisipul levitand in causul palmelor si impartind o ultima bucata de paine in sapte firimituri egale.
Mai am si acum scoicile adunate de pe tarm…si nisipul. As dormi iar in sacul meu albastru, incovrigata ca un catelandru, si sa ma cautati iar pe toata plaja. Soarele timid sa traga cu ochiul de dupa nori, si sa ploua incet ... Sa ma apropii?!
Those dancing days are gone… am luat cu mine doar scoicile, barcile si marea.
Totul e atat de straniu in linistea iernii.
I-am sarutat tampla din scoici cu lentila sensibila.
Poate candva am sa revin…

Despre carti din sase in sase

Seara imi dadu un mesaj scurt pe messenger, un link si un comentariu concis "esti mentionata:)" Ok. Leapsa. Am intrat in joc.
"Regulile de aur si nisip:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni."
Am luat cartea si am deschis la pagina 123.
Astea ar trebui sa fie primele 4 fraze.
“[Camille se trezi pe muzica celor de U2. Mai intai crezu ca se afla la familia Kessler si adormi la loc. Nu, se gandi ea incurcata, asa ceva nu este cu putinta… Nici Pierre, nici Mathilde, nici menajera lor nu puteau sa-I dea lui Bono volumul chiar asa la maxim.]
Ceva nu se potrivea in toata chestia asta…Deschise ochii incet si gemu din cauza durerii de cap si astepta penumbra sa poata recunoaste ceva.
Dar unde se afla? Ce se intam…
Intoarse capul. […]”
Anna Gavalda, Impreuna

N-am rascolit dupa carte. M-a rascolit doar. Mi-a starnit cheful de lectura. Uitasem cum e sa te apuce zorii citind.
I-am raspuns celui care invarte cuvintele pe degete, si sprijina incheieturile fragile si delicate ale frazelor pe lame Gillette. Carti, spaghetti, marivodaj, insomnie...
Fie care fragment pe care l-am citit rezoneaza undeva la nivelul subtil; o istorie personala, stilizata iti face cu ochiul, ghidus, dintr-un fragment ales la intamplare.
Mai departe... despre carti, despre ei insisi, despre joc... gyrovague, impaler, bogo, andrei, corina, marcelo.
Am sa trimit leapsa peste ocean la rio. Sa intre in joc fragmente cu ritm de salsa si miros de apa sarata, dansand cu talpile goale pe asfalt.

glowing embers

I am the one, to which you'll go, you are the one, from which I'll run...
Inchid pentru fractiuni ochii si il aud desfasurandu-se invizibil…
simt riffurile agresive in incheieturi… mainile au ritmica lor proprie, vie.
Luminile imi trec prin par si retina... o clipa suspendata, un solo tanguitor …
remembrance...
all you leave behind…
a side you’ll never know
undeva
over the madness....

Crochiuri

Folosesti puncte de suspensie, ca si cand ai da mesaje morse. Sunt ca niste panze de paianjeni. Par sa acopere discursul si asa disperant.
E ca atunci cand intri in incaperi pe care le eviti cu anii. Pentru ca stii ce-o sa gasesti acolo si nu vrei sa vezi. Dar pana la urma trebuie sa intri, sa faci curat.
Nu ai cum sa treci prin incaperi daca te incurci in panze de paianjeni. Discursul nu este fluid. Ca apa.
Stiu. Il simt ca nu e. Pana la urma e probabil o chestiune de exercitiu; sunt momente cand am mana si inspiratie, si momente cand vizualizez ce as vrea sa scriu, dar nu gasesc ritmul si frazarea potrivita.
Cand vei putea curge ca apa, atunci o sa fie un semn ca esti un intreg. Si ai centru. Si ai sa poti sa ajungi oriunde in forma asta.
Sunt un fel de arheolog. Ma recuperez din bucati. Decat sa le uit, sa ma fac ca le-am uitat, mai bine ma intorc sa le iau. Asa cum sunt.

dnd...dnb...

Mi-a intins aparatul foto si mi-a aratat cateva poze…rosu…rosu… tavan… pereti… ciudata senzatia… prin zapada pe piatra cubica… in urma lor… imi deschide usa si face semn sa intru… m-am strecurat printre oameni si pereti... “aici am stat”… ma asez incet…gratii si cuier pom…doua scaune desperecheate … pahare goale si sticle… umbre… grafitti… drum’n’bass … intorc capul… un scrin alb, stramb sprijina usa… nu aud nimic... simt doar in tample ritmul monoton... apasat… mi-ar placea sa suprind jocul umbrelor... siluetele din capatul holului…vocile sterse... gesturile ... drum’n’bass… sa "vad" in semiobscuritate ritmul impregnat in podele si pereti…

Impreuna

Inca un capitol si ma duc la somn... ochii imi lacrimeaza de oboseala si ma suprind zambind… si afara se crapa de ziua. Parul imi miroase a fum de tigara… si mana mi-a amortit. “Desenase o spirala. O cochilie de melc cu un punct negru in fund de tot. Punctul ala mic esti tu...”
Am lasat usa de la balcon intredeschisa… aer… ger… fasaitul sters al unor masini prin zapada…am intrat in joc… inca un capitol si ma culc…
“Isi sufla nasul cu zgomot.
Ii placea sa stea de vorba cu ea.
E adevarat…
Nimeni pe lumea asta n-o asculta vreodata.”
Oare mai ninge? Inchid ochii si trag aer adanc… mai am doar cateva pagini… am intrat in joc si nu am chef sa ies prea curand… e prea viu… “fie ca fi vorba de o linie, fie de un punct totul va fi viu…”
Linie
Punct
S-a facut ziua… si ninge linistit… inchid ochii si astept sa adorm… intre o linie si un punct imi imaginez cea mai draga faleza scufundata in zapada… am cartea si aparatul in rucsac… si ma plimb pe mal.
Am cizme verzi, zapada si marea la picioare.

ianuarie

Highlands, Dublin, Cork, Venetia... timp sa citesc... timp pe care sa mi-l dedic fara zgarcenie si fara scuze lipsite de consistenta... timp pentru cei care merita orice clipa fara zgarcenie... timp pentru toate cele pe care le-am insirat pe hartie... si sa nu ramana doar niste simple cuvinte scrise asa... ca la sfarsit de an.