Crochiuri

Folosesti puncte de suspensie, ca si cand ai da mesaje morse. Sunt ca niste panze de paianjeni. Par sa acopere discursul si asa disperant.
E ca atunci cand intri in incaperi pe care le eviti cu anii. Pentru ca stii ce-o sa gasesti acolo si nu vrei sa vezi. Dar pana la urma trebuie sa intri, sa faci curat.
Nu ai cum sa treci prin incaperi daca te incurci in panze de paianjeni. Discursul nu este fluid. Ca apa.
Stiu. Il simt ca nu e. Pana la urma e probabil o chestiune de exercitiu; sunt momente cand am mana si inspiratie, si momente cand vizualizez ce as vrea sa scriu, dar nu gasesc ritmul si frazarea potrivita.
Cand vei putea curge ca apa, atunci o sa fie un semn ca esti un intreg. Si ai centru. Si ai sa poti sa ajungi oriunde in forma asta.
Sunt un fel de arheolog. Ma recuperez din bucati. Decat sa le uit, sa ma fac ca le-am uitat, mai bine ma intorc sa le iau. Asa cum sunt.