Impreuna

Inca un capitol si ma duc la somn... ochii imi lacrimeaza de oboseala si ma suprind zambind… si afara se crapa de ziua. Parul imi miroase a fum de tigara… si mana mi-a amortit. “Desenase o spirala. O cochilie de melc cu un punct negru in fund de tot. Punctul ala mic esti tu...”
Am lasat usa de la balcon intredeschisa… aer… ger… fasaitul sters al unor masini prin zapada…am intrat in joc… inca un capitol si ma culc…
“Isi sufla nasul cu zgomot.
Ii placea sa stea de vorba cu ea.
E adevarat…
Nimeni pe lumea asta n-o asculta vreodata.”
Oare mai ninge? Inchid ochii si trag aer adanc… mai am doar cateva pagini… am intrat in joc si nu am chef sa ies prea curand… e prea viu… “fie ca fi vorba de o linie, fie de un punct totul va fi viu…”
Linie
Punct
S-a facut ziua… si ninge linistit… inchid ochii si astept sa adorm… intre o linie si un punct imi imaginez cea mai draga faleza scufundata in zapada… am cartea si aparatul in rucsac… si ma plimb pe mal.
Am cizme verzi, zapada si marea la picioare.