Wednesday, January 30, 2008

dancing days

I carry the sun in a golden cup…the moon in a silver bag. “Oprim 10 minute in Vama?! As vrea sa fac niste poze”. Merg prin camp, prin pamantul ud. Intind bratele sa respir aerul tare, si vantul aspru. Sunt langa mare. E pustiu; si e liniste. Un caine doarme incovrigat. O barca scorojita ii tine adapost. Cochiliile mi se sparg sub pasi.
Ma uit de jur imprejur cautand ceva sa-mi aminteasca cum era…sa ma apropii?!
There in the middle of sand I stand…seeing, feeling…
Eram mai tineri si dormeam intr-un cort portocaliu pe nisip.
Ne trezeam cu valurile la tample, si ne povesteam vietile la foc.
Povestile se desenau pe nisip in gesturi si zambete.
Salvam cainii uitati de stapani la soare si le faceam loc sub umbrarul nostru din cearceafuri albastre.
Beam bere in Jack pana dimineata, ascultand muzici mai vechi si mai noi, si nu se pasa ca telefoanele s-au descarcat.
Dansam ca niste samani cu pletele in vant, mormaind incantatii numai de noi stiute, sau scrutam stelele si ochii straini de pe banci simple de lemn.
Mi-am amintit… V-am facut poze, si am suprins nisipul levitand in causul palmelor si impartind o ultima bucata de paine in sapte firimituri egale.
Mai am si acum scoicile adunate de pe tarm…si nisipul. As dormi iar in sacul meu albastru, incovrigata ca un catelandru, si sa ma cautati iar pe toata plaja. Soarele timid sa traga cu ochiul de dupa nori, si sa ploua incet ... Sa ma apropii?!
Those dancing days are gone… am luat cu mine doar scoicile, barcile si marea.
Totul e atat de straniu in linistea iernii.
I-am sarutat tampla din scoici cu lentila sensibila.
Poate candva am sa revin…

Tuesday, January 22, 2008

Despre carti din sase in sase

Seara imi dadu un mesaj scurt pe messenger, un link si un comentariu concis "esti mentionata:)" Ok. Leapsa. Am intrat in joc.
"Regulile de aur si nisip:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni."
Am luat cartea si am deschis la pagina 123.
Astea ar trebui sa fie primele 4 fraze.
“[Camille se trezi pe muzica celor de U2. Mai intai crezu ca se afla la familia Kessler si adormi la loc. Nu, se gandi ea incurcata, asa ceva nu este cu putinta… Nici Pierre, nici Mathilde, nici menajera lor nu puteau sa-I dea lui Bono volumul chiar asa la maxim.]
Ceva nu se potrivea in toata chestia asta…Deschise ochii incet si gemu din cauza durerii de cap si astepta penumbra sa poata recunoaste ceva.
Dar unde se afla? Ce se intam…
Intoarse capul
. […]”
Anna Gavalda, Impreuna

N-am rascolit dupa carte. M-a rascolit doar. Mi-a starnit cheful de lectura. Uitasem cum e sa te apuce zorii citind.
I-am raspuns celui care invarte cuvintele pe degete, si sprijina incheieturile fragile si delicate ale frazelor pe lame Gillette. Carti, spaghetti, marivodaj, insomnie...
Fie care fragment pe care l-am citit rezoneaza undeva la nivelul subtil; o istorie personala, stilizata iti face cu ochiul, ghidus, dintr-un fragment ales la intamplare.
Mai departe... despre carti, despre ei insisi, despre joc... gyrovague, impaler, bogo, andrei, corina, marcelo.
Am sa trimit leapsa peste ocean la rio. Sa intre in joc fragmente cu ritm de salsa si miros de apa sarata, dansand cu talpile goale pe asfalt.

Monday, January 21, 2008

glowing embers

I am the one, to which you'll go, you are the one, from which I'll run...
Inchid pentru fractiuni ochii si il aud desfasurandu-se invizibil…
simt riffurile agresive in incheieturi… mainile au ritmica lor proprie, vie.
Luminile imi trec prin par si retina... o clipa suspendata, un solo tanguitor …
remembrance...
all you leave behind…
a side you’ll never know
undeva
over the madness....

Tuesday, January 15, 2008

Crochiuri

Folosesti puncte de suspensie, ca si cand ai da mesaje morse. Sunt ca niste panze de paianjeni. Par sa acopere discursul si asa disperant.
E ca atunci cand intri in incaperi pe care le eviti cu anii. Pentru ca stii ce-o sa gasesti acolo si nu vrei sa vezi. Dar pana la urma trebuie sa intri, sa faci curat.
Nu ai cum sa treci prin incaperi daca te incurci in panze de paianjeni. Discursul nu este fluid. Ca apa.
Stiu. Il simt ca nu e. Pana la urma e probabil o chestiune de exercitiu; sunt momente cand am mana si inspiratie, si momente cand vizualizez ce as vrea sa scriu, dar nu gasesc ritmul si frazarea potrivita.
Cand vei putea curge ca apa, atunci o sa fie un semn ca esti un intreg. Si ai centru. Si ai sa poti sa ajungi oriunde in forma asta.
Sunt un fel de arheolog. Ma recuperez din bucati. Decat sa le uit, sa ma fac ca le-am uitat, mai bine ma intorc sa le iau. Asa cum sunt.

Monday, January 14, 2008

dnd...dnb...



Mi-a intins aparatul foto si mi-a aratat cateva poze…rosu…rosu… tavan… pereti… ciudata senzatia… prin zapada pe piatra cubica… in urma lor… imi deschide usa si face semn sa intru… m-am strecurat printre oameni si pereti... “aici am stat”… ma asez incet…gratii si cuier pom…doua scaune desperecheate … pahare goale si sticle… umbre… grafitti… drum’n’bass … intorc capul… un scrin alb, stramb sprijina usa… nu aud nimic... simt doar in tample ritmul monoton... apasat… mi-ar placea sa suprind jocul umbrelor... siluetele din capatul holului…vocile sterse... gesturile ... drum’n’bass… sa "vad" in semiobscuritate ritmul impregnat in podele si pereti…

Sunday, January 6, 2008

Impreuna

Inca un capitol si ma duc la somn... ochii imi lacrimeaza de oboseala si ma suprind zambind… si afara se crapa de ziua. Parul imi miroase a fum de tigara… si mana mi-a amortit. “Desenase o spirala. O cochilie de melc cu un punct negru in fund de tot. Punctul ala mic esti tu...”
Am lasat usa de la balcon intredeschisa… aer… ger… fasaitul sters al unor masini prin zapada…am intrat in joc… inca un capitol si ma culc…
“Isi sufla nasul cu zgomot.
Ii placea sa stea de vorba cu ea.
E adevarat…
Nimeni pe lumea asta n-o asculta vreodata.”
Oare mai ninge? Inchid ochii si trag aer adanc… mai am doar cateva pagini… am intrat in joc si nu am chef sa ies prea curand… e prea viu… “fie ca fi vorba de o linie, fie de un punct totul va fi viu…”
Linie
Punct
S-a facut ziua… si ninge linistit… inchid ochii si astept sa adorm… intre o linie si un punct imi imaginez cea mai draga faleza scufundata in zapada… am cartea si aparatul in rucsac… si ma plimb pe mal.
Am cizme verzi, zapada si marea la picioare.

Thursday, January 3, 2008

ianuarie

Highlands, Dublin, Cork, Venetia... timp sa citesc... timp pe care sa mi-l dedic fara zgarcenie si fara scuze lipsite de consistenta... timp pentru cei care merita orice clipa fara zgarcenie... timp pentru toate cele pe care le-am insirat pe hartie... si sa nu ramana doar niste simple cuvinte scrise asa... ca la sfarsit de an.