"no one has sent you a message"

Vineri dupa amiaza cu jazz la symphony hall... reclama de pe channel 4 ..."sun... we love it"...
Am stat in Selly Oak, pe Hubert street, chiar langa biserica... undeva in diagonala pe un colt de strada era indianul de la care cumparam inghetata si tigari...
Si barurile cochete de pe canale unde mai stateam la o cafea uitandu-ma dupa trecatori...
Si bullring puzzle... parfumeria din Debenhams... 'angel' sofisticat si atatator... nina ricci "Memoire!!! piperul fiind una dintre notele de varf. il port doar cateodata, cand chiar simt nevoia sa-mi amintesc. Deci nu mai spun nimic... "
Imi amintesc ca in vara accea era o expozitie de fotografie in aer liber in Victoria Square... cer african... peisaje nordice... art gallery... pavaj... starbucks
da ai dreptate... un guiness in barul de pe bristol road... goose varsity parca ..nu-mi mai amintesc exact cum se numea.... o masa la geam privind spectacolul strazii... auzind zgomotul strazii in registru brum si simtind in nari mirosul inconfundabil de curry...

how you remind me

E vineri si e iarna…are farmec si ger si polei pe jos si oameni zgribuliti pe strazi. Astept sa ninga adevarat cu fulgi mari, sa pot iesi pe strazi zambind, lalaind in minte “This is how you remind me of what I really am”. Am o inima infipta in tastura “cei ce-mi sunt prieteni au aceasi minte in corpuri diferite”… nu stiu daca au acelasi minti, dar nu pentru asta imi sunt dragi, ci pentru ceea ce sunt, nu ceea ce isi imagineaza ei ca sunt…
pentru ca imaginea lor pe retina mea e alta decat imaginea lor reflectata in oglinda din baie..…
pentru tot felul de maruntisuri care ma emotioneaza sau ma scot pur si simplu din rabdari…
pentru ca exista…
pentru incapatanarea de care dau dovada..
pentru ca uneori ma asculta…
pentru ca sunt nervosi, enervanti, tacuti sau exuberanti…pentru o mie lucruri pe care le-as putea insira, al caror singur numitor comun e ca-mi sunt prieteni sau cel putin eu asa cred.

cuvinte pierdute

Asteptand…, nimic…, totul…, nimic…, totul…
curba lui Gauss …
fosa Marianelor din care sa te intrebi cum sa iesi, cum sa afli soarele pe care nu-l mai vezi, de care stii ca exista …
Parcurgi tristeti, bucurii simple, tristeti, o bucurie, alte tristeti
simti cum te irosesti
nu mai simti nici macar o durere
cand vezi limpezimi de dupa pahar…
cand simti bucuria ducandu-se cu ultimul fum…
albastra, clara, cu un miros discret de cedru si tabac ramasa in perna..
cand iti pui mainile sub cap si te uiti aiurea in tavan
Cand ai vrea sa explici si cuvintele te tradeaza si ramai cu totul descumpanit…
ca in visele alea ciudate cand te vezi gol in multime.. si parca toti se uita la tine si rad, cand cuvintele nu mai sunt, cuvintele nu te mai apara, nu te mai imbraca..
cand ai vrea sa poti striga ca nu le spui oricui,
nu le strici in conversatii stinghere lipsite de sens…
ca sunt cuvinte pe care le imparti cu tot sensul si cu toata savoarea..
le daruiesti din toata inima..
si le descoperi uitate, zacand pline de praf, luminate palid de soarele ala, pe care nu-l mai vezi, dar ai o vaga banuiala ca exista
(candva prin 2002)

prozac poetry

Nu e tristete. Eh nu, e o veselie nebuna. Prozac poetry.
melancolie
o privire atenta in jur
un pas
o respiratie adanca
Astept sa ninga.
cerul si strada sa nu se vada de alb.
sa fac flori pe zapada proaspata cu talpile de la bocanci.

Maestrul de go

Daca tot ce se desavarseste prin scris e o re-creare a fiintei interioare…atunci da…de ea mi-e dor..daca tot ce m-ai lasat sa vad prin ochii tai e un joc…copilul din mine zambeste, are ochii tristi …da intelepciunea si iubirea mea e jocul…
Si-atunci cuvintele din tine au zambit si au ales…jocul si intelepciunea mea au alt hotar
Alesesem aleile cu tei care s-au mutat in alt cartier…si ceaiul cu aroma de iasomie, oglinda polarizanta…
Pana la urma despre ce anume vorbesc…? imi amintesc doar de imblanzirea cuvintelor, ascuns de propriul eu, dulceata de cirese amare
nisip in par..si palme tinand stele si scoici, lentile lipite de nori pe poteci de stanca
Povestitorii au perii de descalcit vise si mai multe oglinzi …
“Arunca peria!”…punct. de la capat; au mii de vise… sute de zambete…un singur moment de sinceritate absoluta…tacere. “arunca oglinda”. punct. de la capat?! O coincidenta… doua… trei…
alb si negru intr-un alt timp…ascunzandu-se iar de sine…de altii..
acelasi…altul…am zambit
si m-am indepartat.

Rain Avenue

Nu stiu sa incep, habar nu am... ma uit lung la paginile albe. Efectul lor hipnotic imi alunga orice gand din minte… si-mi imaginez atunci creierul stand cu gura cascata si prelungindu-si sinapsele ca pe niste degete lungi cu care se isi scarpina obrazul labirintic …pfuh… n-o sa fiu in stare sa scriu niciodata, o sa-mi ramana cuvintele zgariate pe interior, cate un capitol fara cap si fara coada pe un traseu sinuos si neclar.
Ploua... din scaunele rosii acoperite de ploaie lentila se prelungeste si iese prin geam…ca un mana translucida care mangaie florile din jardiniere isi trece degetele fine peste marginea scaunelor ude …deseneaza cu degetul pe asfalt urme de pasi si fluturi pe geamul de sticla de la intrare
aprinde din mers tigara unui domn respectabil cu o cravata verde…
ploua iar…
si sunt aproape de Dupont Circle unde se aduna boema…
vad ultimele frunze ramase agatate in copaci….si ultimele din carti din vitrina…
si o chitara expusa indecent intr-un geam…imi vine sa sar din mers…
sa alerg, sa simt in nari aerul tare pe care-l aduce ploaia… sa fotografiez oamenii care trec pe langa mine sa ma asez pe bordura si sa scriu chiar daca nu stiu sa incep… si nici cum as putea continua…
si ploua… marunt… imi las parul in vant si obrazul sa adulmece ploaia …
lentila isi face iar loc prin geam sa numere ferestrele de pe partea stanga…
ocru, negru, albastru, alb...
bancile goale …

pasii grabiti…

primaverile sunt inca departe

"Cred ca am sa fac un popas mai intai la anticariat.... in camera a doua pe peretele din dreapta ... obisnuiam sa ma opresc si sa parcurg cu privirea cartile sa-mi trec degetele peste cotoarele lor in cautarea uneia... poate cine stie am ajung si la goose... nu stiu cand… intre carti timpul pare sa se masoare altfel...undeva in dreapta cum intri in bar... era o canapea... m-as aseza acolo privind lumea care vine spre bar ... barmanita blonda... pe cei doi care vorbeau langa peretele care cred ca era verde.. .glasurile suprapuse... zgomotul usilor... si daca asculti mai atent..auzi de afara zgomotul strazii..."

gustul de caramel al unui pint de Guinness, cateva zambete politicoase, fugare aruncate printre mese…
privirea care se prelinge ca o umbra pe langa pereti…
ochii aproape inchisi pipaie fiecare perete…
cu fiecare perete incepe si termina o alta poveste …
pe langa bancile de la Insomnia…
bancile sunt goale…in Insomnia e pustiu…
mai e mult pana atunci cand infloresc narcisele…
si copacii in rosu de pe Prichatts road…
si galbenul aprins de forsythia…primaverile sunt inca departe…au miros de mare si salasuiesc in barcile din port…

flashbacks

poate flashbackurile din memorie... poate rezonanta subtila...
pana la urma cred ca ai dreptate "Habar n-am. La urma urmei, ce ne e dat sa stim?"
hmm, parfumeria din Debehams... m-am ravazut adulmecand o sticla de de parfum... Nina Ricci pour homme... sticla rece maron... apoi expozitia din Victoria Square... peisaje africane parjolite de soare si apoi dur si inghetat Pripiat sub zapada... aleea spre Simphony Hall si iesirea spre canale... si puburile insirate ca intr-un beauty contest... broad street... Ipanema... imi revine atunci in memorie Goose Varsity si usile cu manere mari de la intrare... si jardinierele agatate de grinzi cu flori albe si violet... un pint de Guinness si o masa in stanga cum intri, langa geam.
As putea sa-mi imaginez ca sunt acolo cu un guinness... cu aparatul foto in fata mea si o agenda in care-mi notez gandurile asa cum imi vin in minte...

pana maine nu mai e mult

Deschid ochii incet. Instinctiv caut telecomanda…dimineata incepe cu stiri, cu o privire spre petecul de cer pe care il vad prin geam. Si ma gandesc atunci ca cel care a spus "buna dimineata e o contradictie in termeni" avea dreptate ... cu mersul pe jos pana la ... nu, azi nu iau metroul... mi-e sila, n-am chef de oameni... ma opresc... intreb din priviri…"liber?" taximetristul da plictisit din cap ... inchid portiera … porneste radioul... aud in fundal... "ascult radio 21"... eu n-as asculta asa ceva ... pana maine nu mai e mult... pana maine e de fapt din ce in mai putin... candva o sa inteleg, si cred ca va fi prea tarziu, ca de fapt maine nu exista.

amintiri despre praf

am batut strazile tarandu-mi gandurile prin praf
il iubesc
il urasc
la fel de intens…in acelasi timp..inexplicabil
l-as fi adus cu mine oriunde si l-as fi recompus chimic.. virtual.. holografic… cu dragoste...cu ura…cu indiferenta…da, recunosc…traversez orasul cu indiferenta…zilnic.
Ma leaga de el nostalgia unor momente… si atat… o zi cu ploaie printre teii infloriti de pe Popa Tatu…o primavara cu galben de forsythia mancand napolitane pe un gard in cotroceni…mirosul bibliotecii centrale universitare…verdele din gradina icoanei... si chiulul pentru un soare splendid… cafeneaua de la litere... si mirosul de fum…
un filtru care ma ajuta sa respir alaturi de restul lumii in care vreau sa ma pierd, dar cu care nu vreau sa ma identific
orasul asta ma drogheaza ca sa-l pot privi cu lucidate .. ma isterizeaza ca sa-mi pot pastra calmul… ma aduce la disperare ca sa nu ma pot lipsi de el…
(2006)

tristeti de parada

…mi-era frig cand m-am trezit…
cand am dat televizorul mai tare sa ascult stirile... si ma gandesc ca e luni
as avea chef sa mai dorm…sa citesc …sa termin cartea aia…sa-mi fac un ceai…sa sa fac ceva ce-mi place…
stau pe marginea patului si ma gandesc…e frig afara si n-am chef sa ies…
eram la Waterstone’s si priveam prin geamul de sticla oamenii care misunau pe strazi mirosea a cafea si-a ciocolata…si cred ca era soare…
si azi e luni…si-mi imaginez ca-ti bei cafeaua in fata computerului…iti simt tristetea de la mii de kilometri distanta…
incrancenat…cum stai picior peste picior pe scaun…cu barbia sprijinita in palma si cotul infipt fara mila in genunchi….cu mana intinsa ca un animal de prada pe mouse…tresarind la fiecare click….
privesc prin geam… un zid de caramida rosie …imi sprijin privirea de lampa din poza ta …imi revine in memoria fotografia cu frunzele acoperite de bruma…
spune ceva…
striga ..
arunca …
sparge….
numai sa nu taci…
(2005)