Daca tot ce se desavarseste prin scris e o re-creare a fiintei interioare…atunci da…de ea mi-e dor..daca tot ce m-ai lasat sa vad prin ochii tai e un joc…copilul din mine zambeste, are ochii tristi …da intelepciunea si iubirea mea e jocul…
Si-atunci cuvintele din tine au zambit si au ales…jocul si intelepciunea mea au alt hotar
Alesesem aleile cu tei care s-au mutat in alt cartier…si ceaiul cu aroma de iasomie, oglinda polarizanta…
Pana la urma despre ce anume vorbesc…? imi amintesc doar de imblanzirea cuvintelor, ascuns de propriul eu, dulceata de cirese amare
nisip in par..si palme tinand stele si scoici, lentile lipite de nori pe poteci de stanca
Povestitorii au perii de descalcit vise si mai multe oglinzi …
“Arunca peria!”…punct. de la capat; au mii de vise… sute de zambete…un singur moment de sinceritate absoluta…tacere. “arunca oglinda”. punct. de la capat?! O coincidenta… doua… trei…
alb si negru intr-un alt timp…ascunzandu-se iar de sine…de altii..
acelasi…altul…am zambit
si m-am indepartat.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment