cuvinte pierdute

Asteptand…, nimic…, totul…, nimic…, totul…
curba lui Gauss …
fosa Marianelor din care sa te intrebi cum sa iesi, cum sa afli soarele pe care nu-l mai vezi, de care stii ca exista …
Parcurgi tristeti, bucurii simple, tristeti, o bucurie, alte tristeti
simti cum te irosesti
nu mai simti nici macar o durere
cand vezi limpezimi de dupa pahar…
cand simti bucuria ducandu-se cu ultimul fum…
albastra, clara, cu un miros discret de cedru si tabac ramasa in perna..
cand iti pui mainile sub cap si te uiti aiurea in tavan
Cand ai vrea sa explici si cuvintele te tradeaza si ramai cu totul descumpanit…
ca in visele alea ciudate cand te vezi gol in multime.. si parca toti se uita la tine si rad, cand cuvintele nu mai sunt, cuvintele nu te mai apara, nu te mai imbraca..
cand ai vrea sa poti striga ca nu le spui oricui,
nu le strici in conversatii stinghere lipsite de sens…
ca sunt cuvinte pe care le imparti cu tot sensul si cu toata savoarea..
le daruiesti din toata inima..
si le descoperi uitate, zacand pline de praf, luminate palid de soarele ala, pe care nu-l mai vezi, dar ai o vaga banuiala ca exista
(candva prin 2002)