Rain Avenue

Nu stiu sa incep, habar nu am... ma uit lung la paginile albe. Efectul lor hipnotic imi alunga orice gand din minte… si-mi imaginez atunci creierul stand cu gura cascata si prelungindu-si sinapsele ca pe niste degete lungi cu care se isi scarpina obrazul labirintic …pfuh… n-o sa fiu in stare sa scriu niciodata, o sa-mi ramana cuvintele zgariate pe interior, cate un capitol fara cap si fara coada pe un traseu sinuos si neclar.
Ploua... din scaunele rosii acoperite de ploaie lentila se prelungeste si iese prin geam…ca un mana translucida care mangaie florile din jardiniere isi trece degetele fine peste marginea scaunelor ude …deseneaza cu degetul pe asfalt urme de pasi si fluturi pe geamul de sticla de la intrare
aprinde din mers tigara unui domn respectabil cu o cravata verde…
ploua iar…
si sunt aproape de Dupont Circle unde se aduna boema…
vad ultimele frunze ramase agatate in copaci….si ultimele din carti din vitrina…
si o chitara expusa indecent intr-un geam…imi vine sa sar din mers…
sa alerg, sa simt in nari aerul tare pe care-l aduce ploaia… sa fotografiez oamenii care trec pe langa mine sa ma asez pe bordura si sa scriu chiar daca nu stiu sa incep… si nici cum as putea continua…
si ploua… marunt… imi las parul in vant si obrazul sa adulmece ploaia …
lentila isi face iar loc prin geam sa numere ferestrele de pe partea stanga…
ocru, negru, albastru, alb...
bancile goale …

pasii grabiti…