E vineri si e iarna…are farmec si ger si polei pe jos si oameni zgribuliti pe strazi. Astept sa ninga adevarat cu fulgi mari, sa pot iesi pe strazi zambind, lalaind in minte “This is how you remind me of what I really am”. Am o inima infipta in tastura “cei ce-mi sunt prieteni au aceasi minte in corpuri diferite”… nu stiu daca au acelasi minti, dar nu pentru asta imi sunt dragi, ci pentru ceea ce sunt, nu ceea ce isi imagineaza ei ca sunt…
pentru ca imaginea lor pe retina mea e alta decat imaginea lor reflectata in oglinda din baie..…
pentru tot felul de maruntisuri care ma emotioneaza sau ma scot pur si simplu din rabdari…
pentru ca exista…
pentru incapatanarea de care dau dovada..
pentru ca uneori ma asculta…
pentru ca sunt nervosi, enervanti, tacuti sau exuberanti…pentru o mie lucruri pe care le-as putea insira, al caror singur numitor comun e ca-mi sunt prieteni sau cel putin eu asa cred.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment