puzzle

Statea pe un scaun langa perete. Cu un aer plictisit si absent. Cu o sticla de bere in mana...cu picioarele lungi atarnand din scaunul inalt. L-am suprins din profil cu obrazul osos, neras. Si parul rebel iesind de sub caciula. Un necunoscut.

Secvente amestecate. Ca un puzzle. Si povesti. Cu sau fara sfarsit. Cu inceput. Sau prinse de undeva, dintr-un moment oarecare.
Mi-a ramas in minte o secventa dintr-o poveste. M-am oprit o clipa. S-o scriu. Oare cate povesti si cate raspunsuri s-ar regasi in ea. “De ce vrei sa stam de vorba de parca ai vrea sa ne cunoastem?!”