E atat de ciudat orasul cand e aproape pustiu.
Sa-ti auzi proprii pasi
Respiratia
Fasaitul discret al cate unei masini
Ploaia
Mirosul de tei care se strecoara in noapte
Simt in buzunar caldura rosu perlat cestii de espresso pe care am scos-o la plimbare pe bulevard.
As vrea sa gasesc in centrul orasului, printre strazi luminate si cladiri deghizate in asfalt, o terasa arsa de soare, desprinsa din tarm, care sa se bucure de ploaie, cu un saman la bar care sa-mi prepare un espresso in ceasca rosie, caruia sa-i spun dupa ce m-am invartit de cateva ori cu scaunul…o cafea te rog, fierbinte ca madridul, cu aroma de noapte si tei.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment