Imi place cum scrie.
Un amalgam ciudat de aproape departe.
Cu o indiferenta tandra.
O non-implicare usor nostalgica.
Cu un calm care ascunde o perpetua furtuna.
Un soi de sinestezie prin care citind nu ajungi nu sa vezi culori (ce banal!) ci sa simti miros de tabac, sa auzi briza, zgomot de pasi, sa simti in palma urma fierbinte a unei cani de vin. Viata doare, o simti cum curge, o savurezi, o cauti in altii, e un soi de escapada intr-o realitate in care uiti de inertia lumii. Delirul nu e sec, intrebarile nu cad in neant. Iti cad pe picioare ca niste caramizi. Fara graba. Iti raspund in realitatea ta la cele nespuse, cu suficient de multa delicatete, cat sa simti acut, foarte acut ca esti inca viu.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment