noapte si tei

E atat de ciudat orasul cand e aproape pustiu.
Sa-ti auzi proprii pasi
Respiratia
Fasaitul discret al cate unei masini
Ploaia
Mirosul de tei care se strecoara in noapte
Simt in buzunar caldura rosu perlat cestii de espresso pe care am scos-o la plimbare pe bulevard.
As vrea sa gasesc in centrul orasului, printre strazi luminate si cladiri deghizate in asfalt, o terasa arsa de soare, desprinsa din tarm, care sa se bucure de ploaie, cu un saman la bar care sa-mi prepare un espresso in ceasca rosie, caruia sa-i spun dupa ce m-am invartit de cateva ori cu scaunul…o cafea te rog, fierbinte ca madridul, cu aroma de noapte si tei.

despre mare

Îşi poartă marea ca pe o rochie grea de brocart şi coloanele ca pe un evantai de dantelă.



Venetia, 31 mai 2008

Scrisori cu aromă de afine

Îi scria de pe mese bar. Fraze scurte cu miros de nisip şi noapte. El le aştepta şi mâinile îi miroseau a tutun şi a zahăr.
Nu am chei pe care sa le păstrez. Doar câteva amintiri. Unele au miros de tabac şi cedru. Pe acelea le păstrez în sticle subţiri şi delicate de vin alb.
Altele sunt nişte trandafiri, rămaşi printre cuvinte între filele unei cărţi. Altele, evanescente, se strecoară prin lentile şi flori de tei şi scoici; se rostogolesc în aer ca nişte pasări transparente căutându-şi un cuib. Pe acelea nu ştiu cum şi unde să le păstrez.
Am sa aleg probabil o călimara… o călimara cu aroma de afine...