coenesque

Vocea aia.. vocea aia poate fi motto-ul unei intregi existente

Stii ca mi-a trecut asta prin cap.

Nici n-as putea sa-ti explic cum.

Ca si cand te-ai juca la un aparat de radio vechi si incerci sa cauti frecventele.

Si auzi …

Or is there even a question? Tell me …

fîîiiişşşşşş gîîîîrjjjjj…

stiu ce urmeaza si rad ca prostu…

fîîiiişşşşşş gîîîîrjjjjj….

Is it... relevant?

Vocea… Nu. Ar fi absurd. Cred doar ca zambete cu indulgenta.

Contempland o lume de radio-amatori, cautand cu infrigurare frecvente si trecand cu senitatate pe langa toate. Hilar.

Si pana la urma, statul in parcare iti creaza sa nu iluzia drumului?

He hasn't told me.

different angle

Imi aruncasem ochii pe un ziar aruncat pe jos, cuvintele imprastiate echilibrat. tramvai. la fix. Mai tarziu l-am adunat de pe jos, cu cana de cafea in mana, amintindu-mi ca ramasesem cu ochii in monitor in lumina aia seaca de neon, gandindu-ma cum ar fi daca as face lucrurile altfel. Atat. Altfel.
Si azi, in timp ce-mi aratai valurile de fum care pluteau senin in lumina albastra a proiectorului mi-am amintit. Cu toata lumea aia din jur relaxata si intinsa comod pe canapele, urmarind un film bizar. La jumatatea lui, m-am aplecat usor spre tine si te-am intrebat da cum se cheama filmu asta? Si m-a apucat rasul gandindu-ma ca ma uitam de vreo 40 de minute la un film, al carui nume nici macar nu-l retinusem. Si vocea aia senina si sincera din intuneric stiu ce urmeaza si rad ca prostu’
Pana la urma e luni, e noapte si ninge.
It is a different angle […] with the right perspective you can see […] Ha-ha-ha! That's right, things aren't so bad. Look at the parking lot

flying high

Scrisese: dincolo e un alt anotimp. Tracking life. Un cadran, un radar. Coordonate fixe. Fara abateri. Sunt oameni, lucruri sau evenimente care-ti modifica orizontul. Sau iti intorc lumea upside-down. Si e bine.

Enter flight.

Habar nu ai ce trebuie sa faci.

Desi e simplu.

Deschizi aripile si zbori.

Theory of rooms

It's what life is. It's a series of rooms. And who we get stuck in those rooms with adds up to what our lives are.

How does your voice sound like an empty room?

Can your hear yourself?

My room now... No sun, no fresh air. Grey. Lifeless.

Anechoic room. Can you hear me?

Visualize your chain of rooms; shapes, colors, feelings.

Identify discontinuities. Draw a line. How does it look like?

the constant

Şi fără să vreau mi-a venit în minte

All this...see, this is variables, it's random, it's chaotic. Every equation needs stability, something known. It's called a constant. […] This entire chain of events, it's going to start happening […]. One thing emerged over and over - can't change the past. Whatever happened, happened. But then, I finally realized, I've been spending so much time on the constants that I forgot about the variables. We're the variables. We think, we reason, we make choices.Îmi sună pink loyd obsesiv în cap. Fish bowl… Fish bowl… there’s no more fish bowl. Mâna lovind cu putere vasul transparent. Căderea. Mişcările şi contorsiunile apei. Cioburile. It’s all gone now. I just found my constant. I have my Desmond.

Photo: http://jopinionated.blogspot.com/2009/11/lost-rewatch-week-21-constant-other.html

povesti mongole II

Sunt mereu în urma lui şi casc gura la minunile lumii ăsteia. Şi crede-mă că mă simt de parcă aş fi cu tine în şa, [...], de parcă gustul deşertului mi-ar sta pe limbă, şi asta nu-i puţin lucru.

Uuuaaaa, ce nori … ce albastru! şi imaginile acelea extraordinare cu lună, stepe, iurte şi stele.

Curcubeele care răsar din pământ.

Drumul care se strecoară în deşert şi prin munţi până dincolo de marginea lumii. Sunt acolo şi prin ochii tăi să ajung şi io în Mongolia ta şi Arcadia mea. Mi-e frig şi mi-e cald, şi mi-e frică şi mă bucur. Cineva mi-a luat visele şi mi le plimbă prin lume.

F5. F5. F5.

Ai dreptate. Universul asta se dezvăluie cu fiecare fotografie, cu fiecare kilometru de poveste semn ca toate particulele din care e construit [...] sunt la radul lor alcătuite dintr-o foarte fină şi de prima calitate blană.

Citesc, savurez. Şi râd, şi-mi dau lacrimile, şi citesc.

Tu ai reuşit să mă emoţionezi cu talentul şi entuziasmul cu care povesteşti, şi mă bucur că unul ca tine a plecat la un aşa drum, care ne hrăneşte şi nouă, ăstora care stăm pe cururile noastre, setea de necunoscut şi pofta de visare. Şi nu pot decât să mă gândesc zâmbind... faci oamenii fericiţi băi băiatule. hai baftă şi …davai... davai…pajalusta.

Fotografii: Mihai Barbu
Fragmente: http://www.mongolia.ro/

Leapsa

Blogul asta a calatorit mai mult de cat am facut-o eu o viata intreaga. Germany, United States, United Kingdom, Philippines, Moldova, Australia, Canada, Italy, Kyrgyzstan, Singapore, India, Lithuania, Malaysia, France, Serbia, Angola, Cyprus… pana acum. Marius imi lasa o fotografie in fata usii. Eh, recunosc ca ma cam pierd si nu stiu ce sa zic cand vine vorba de situatii d-astea. Asa ca var mainile adanc in buzunare, trag aer in piept si-i spun “multumesc”

Si ma gandesc sa-l dau mai departe….lui Mihai ca m-a plimbat in sa jumatate de lume si Roxanei care ma indeamna sa visez la lumea mare.

Voci

“Ştii că te-am visat azi noapte. Eram într-o maşină cu volan pe partea dreaptă şi am zburat prin parbriz pe şosea. Ne-am ridicat amândouă ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat şi am insistat să te întinzi pe iarba între benzi să nu ti se facă rău şi să te apuce vreo criză”… Începu să râdă “hai ca am terorizat pe toată lumea cu crizele mele” Tăcu brusc şi îşi imagină o armată de zombie cu mâinile întinse dansând bizar în jurul ei…ca nu cumva să…ca nu cumva să…

Ziua asta e curat anapoda jur …Madam N avea mâna ruptă. N-am ştiut…de unde era să ştiu?! M-am apropiat de clădire. Apoi am intrat în birou şi dl M se uita la mine cu o privire nedumerită şi comenta zâmbind “is this an ambush?!”. Zău de nu mă apucase râsul văzându-i privirea. Când a apărut dna. N cu mana atârnată de gât nu şi-a putut ascunde năuceala. Aruncă o privire în jur, se uită iar la ea şi mă privi întrebător “can she sign the documents?” şi dna N îi flutura prin faţa ochilor trei degeţele mici, ieşite de sub bandaj şi mormăi “oh, yes I can”. Lua pixul şi îşi mâzgăli repede numele. Se uită apoi la mine şi comentă aproape zâmbind “kafka”

Le auzi vorbind în hol, apoi o cheie răsucită în uşă şi simţi apoi un val de aer rece care i se opri în ceafă. Se gândi că probabil intrase cineva în arhivă. Ai auzit de ce nu-i moare bonsaiul lui Mag, că-i da blonda cu nu ştiu ce licoare. Hehe, un fel de vrăjitorie.. Îşi trecu mâna prin păr şi se văzu pe faţa ei că nu se putea abţine să nu comenteze. A găsit Candia explicaţia de ce are dimensiunile unui sequoia ..haha..ca a făcut gimnastică când era puerilă. Răsturnată în scaunul ăla intrat aproape tot sub birou ‚ cealaltă ridică privirea şi izbucni în râs “Puerilă?!” Dacă îţi vine sa crezi…puerilă!

Muşcă cu grijă dintr-un biscotti si comentă amuzată: ai văzut-o pe Warra cu căciula aia cu urechi pe cap? Vorbea la mobil şi îşi ridica cu două degete căciula de pe frunte. Mă şi gândeam în timp ce-mi povestea da cum ar fi să mă ridic din scaun s-o iau la pas pe hol până la cămăruţa ei. Sa mă opresc în uşă, să mă uit lung la ea, eventual cu un zâmbet tâmp pe faţă şi să plec. De tot râsul. Tu n-ai prins-o când stătea cu ochelarii Ray Ban la ochi seara în faţa monitorului?! Păi trebuia să existe un moment în care să-i poarte că doar nu-i cumpărase degeaba. Şi oricum când pleca ea de la birou nu mai era soare de mult…

chimii

Visasem ca sunt un câine - era un vis olfactiv - iar acum ma trezeam într-o lume infinit parfumata, o lume în care toate celelalte senzatii, chiar daca erau accentuate, paleau în fata mirosului. […] Am intrat într-o parfumerie. […] N-am avut niciodata un nas prea bun, dar acum deosebeam, identificam imediat fiecare parfum si gaseam ca fiecare miros e unic, dezvaluind o lume întreaga. […] Intram în clinica, adulmecam aerul ca un câine si recunosteam dupa miros pe cei douazeci de pacienti care se aflau acolo, înainte de a-i vedea. Fiecare avea propria lui fizionomie olfactiva, un chip al mirosului, mult mai viu si mai graitor decât orice chip vazut. […]

Oliver Sacks

Omul care isi confunda sotia cu o palarie

post-it

timpul se incapataneaza sa treaca…

Foto: Mihai Barbu, www.mongolia.ro

Julianna's imaginary note

Have you ever said something and meant it? And make it become so bloody real. Deeply, intensely, incredibly real. The sweet is never as sweet without the sour, and I know the sour. In fact your incredible smile is nothing more than an absolutely wonderful wrapping paper. Rumples it…and it‘s all garbage. What’s left then? You, a bloody insecure and vulnerable piece of shit with no sweet mask to cover all your worthlessness. Twenty-four hours a day, I live with this aching possibility that you might… And afar all these, there’s no vanilla sky, baby; just a dark, very dark purple horizon of falling consequences.

little things

Un pahar French style cu un clopotel auriu pus cu grija deasupra, un cub de zahar brun si un pahar cu apa, miroul ciudat de anason, gustul dulce amar.
Doua pahare pe un o masa intr-o balcon mic si cochet, intr-un fel de contre-jour, sau poate un contre-nuit. Doua siluete spun povesti care se astern incet peste strada.
Ce-ar fi sa le luam locul in balcon. Sarme de telegraf. Words on a wire. Electrify…electrify…
Umbrele fac piruete pe pietrele din pavaj, si o parte din mine a luat-o la fuga pe scari sa salute lumea pe care a ignorat-o pana acum
every passing minute is a chance to turn it all around