Sunt mereu în urma lui şi casc gura la minunile lumii ăsteia. Şi crede-mă că mă simt de parcă aş fi cu tine în şa, [...], de parcă gustul deşertului mi-ar sta pe limbă, şi asta nu-i puţin lucru. Uuuaaaa, ce nori … ce albastru! şi imaginile acelea extraordinare cu lună, stepe, iurte şi stele.
Curcubeele care răsar din pământ.
Drumul care se strecoară în deşert şi prin munţi până dincolo de marginea lumii. Sunt acolo şi prin ochii tăi să ajung şi io în Mongolia ta şi Arcadia mea. Mi-e frig şi mi-e cald, şi mi-e frică şi mă bucur. Cineva mi-a luat visele şi mi le plimbă prin lume.
F5. F5. F5.
Ai dreptate. Universul asta se dezvăluie cu fiecare fotografie, cu fiecare kilometru de poveste semn ca toate particulele din care e construit [...] sunt la radul lor alcătuite dintr-o foarte fină şi de prima calitate blană. 
Citesc, savurez. Şi râd, şi-mi dau lacrimile, şi citesc.
Tu ai reuşit să mă emoţionezi cu talentul şi entuziasmul cu care povesteşti, şi mă bucur că unul ca tine a plecat la un aşa drum, care ne hrăneşte şi nouă, ăstora care stăm pe cururile noastre, setea de necunoscut şi pofta de visare. Şi nu pot decât să mă gândesc zâmbind... faci oamenii fericiţi băi băiatule. hai baftă şi …davai... davai…pajalusta.
No comments:
Post a Comment