Visasem ca sunt un câine - era un vis olfactiv - iar acum ma trezeam într-o lume infinit parfumata, o lume în care toate celelalte senzatii, chiar daca erau accentuate, paleau în fata mirosului. […] Am intrat într-o parfumerie. […] N-am avut niciodata un nas prea bun, dar acum deosebeam, identificam imediat fiecare parfum si gaseam ca fiecare miros e unic, dezvaluind o lume întreaga. […] Intram în clinica, adulmecam aerul ca un câine si recunosteam dupa miros pe cei douazeci de pacienti care se aflau acolo, înainte de a-i vedea. Fiecare avea propria lui fizionomie olfactiva, un chip al mirosului, mult mai viu si mai graitor decât orice chip vazut. […]
Oliver Sacks
2 comments:
Mi-a recomandat cartea asta profesoara mea de psiho. Merita citita?
E interesanta si bine scrisa. Merita.
Post a Comment