Wednesday, January 28, 2009

zbor

Dimineata. Ceata.
Pe acoperisul unei biserici mergea un om. Privea in jos ca si cand si-ar fi cautat aripile.

Wednesday, January 21, 2009

Cum ar fi fost daca…

Cum ar fi fost daca imediat ce ar fi fost citite cuvintele s-ar fi desirat, s-ar fi scurs pe sub textul ramas, si s-ar fi recompus intr-o alta poveste undeva in spatele tau…
Oare ramai gandindu-te la cealalta poveste?
Ajuns la destinatie o iei inapoi cu spatele cautand
cu talpile o urma cunoscuta care sa te sprijine?
Si daca toate lumile cunoscute ar ramane in urma…
Cum ar fi fost daca…

Saturday, January 3, 2009

Astarsaga

Pot să-ţi vorbesc?
Vorbeşte-mi. [...]
Pământul e cuprins de întuneric. […]
M-am uitat în jur şi toată lumea doarme. […]
Singurul semn de viaţă omenească e aburul răsuflărilor ce se înalţă de prin case în nopţile reci de iarnă. Apoi te-am zărit pe tine. Visai, aşa am izbutit să te găsesc.

Ochii tăi m-au văzut
Sjon

Sunday, December 7, 2008

Răspunsuri

Uneori răspunsurile vin fără să le cauţi. Ca şi când cineva te-ar asculta şi ţi-ar răspunde, după un moment mai lung de tăcere. Şi rămâi oarecum descumpănit, cu o privire piezişă fixând un punct în podea, şi conchizi aha, carevasăzică gândurile mele oricât de bezmetice nu dispar în neant…
Gândurile acelea reci când realizezi cum trece timpul pe lângă tine ca un tăvălug. Şi în loc să-l domolesti, te laşi dus de-a valma. Şi totul devine un fel tornadă care ridică tot praful. Şi nu mai desluşeşti nimic. Şi când pari să simţi praful scrâşnindu-ţi printre dinţi: cineva îţi întinde cu un zâmbet răspunsul…
Trebuie să trăiesti foarte delicat, altfel n-are nici un haz.
Photo:http://demonmathiel.deviantart.com/art/Whisper-of-the-Wind-85578742

Tuesday, November 25, 2008

Day tripper

Do you remember standing on the shore, head in the clouds, your pockets filled with dreams
An' I've made up my mind, I ain't wasting no more time

Uneori trec pe la Ana. Si citesc. Chiar daca ea nu stie.

Saturday, November 22, 2008

Oblivion

Azi sunt Clementine. Am parul albastru si stau in zapada cu mainile intinse privind cerul.
Am ales sa-mi amintesc.

Tuesday, November 18, 2008

paşi pe nisip

Dalele ei ca o tablă de şah se întind spre ţărm. Mirese zgribulite de briza rece de noiembrie se lasă prinse în poza cu braţele întinse ca în Titanic. Mă uit la spectacolul voalurilor zbătându-se în vânt şi în palme ascund o ceaşcă de cafea.
Dacă i-as putea smulge aparatul din mana. Să re-scriu povestea in clar-obscur. Aburii cafelei să se transforme în ceaţă. Cerul să se scufunde în violet şi jumătate de lună să se prelingă pe coloane ca o muzică fierbinte, să surprind totul... liniile evanescente ale trupurilor, paşii , dalele, mâinile ca nişte aripi să taie cuvinte şi eu să le scriu pe film, voalurile să fie una cu marea…
Am terminat cafeaua. Miresele au plecat. Am iesit sa simt vântul rece, şi mă aşez pe nisip. Respir aerul ei tare şi sărat. Valurile mi se aşează pe glezne. Ii zâmbesc şi i-as face o reverenţă Îmi iau aparatul şi mă urc spre terasă. E ultimul bal din noiembrie.
Varna, 8 noiembrie 2008

Wednesday, November 12, 2008

..expus in piaţă

Era de mult prin primul an de facultate, intr-o cofetărie cu mese galbene şi scaune de metal în Militari… prin geamurile mari pătate de ploaie, un cartier trist şi o lume pestriţă. Ea era micuţă de statură, lăsa în urmă scrumiere, cluburi de rock căutând liniştea în cupole şi smerenie. Împărtăşeam, cu naivitatea adolescenţilor care cred ca le ştiu pe toate, idei…si-atunci mi-a spus că El nu are cum să fie un papagal roşu care să se arate lumii într-o piaţă… şi am rămas…cu ochii ţintă în petele de suc de pe masă ascultând-o, gândindu-mă la ce spunea…

Revista mea de vineri mă arunca înapoi în timp. Zice Kierkegaard, citat de Steinhardt [..], că Dumnezeu nu e un papagal roşu expus în piaţă, că atunci toată lumea l-ar vedea şi ar crede în existenţa lui. Şi, […] nici n-ar mai fi credinţă, ci doar acceptarea unei realităţi mai mult decât evidente. Culmea este că s-ar putea ca Dumnezeu să fie un papagal roşu. Pe care oamenii îl văd, dar trec mai departe, fără să aibă nici o reacţie. (Dilema Veche, Anul V, nr.247 - 10 noiembrie 2008)

Foto: http://etereal.deviantart.com/art/Close-to-Ten-103356175


Monday, October 13, 2008

I remember....

Que pasa, seara bere şi fum
Feţe relaxate întinse pe canapele
o chelneriţă încruntată care face slalom printre scaune
Poveşti
Woke up to the sound of pouring rain
Doar cuvintele cad ca o ploaie măruntă
Suc de portocale roşii, bloody marry şi piper
în fundal printre zgomote de pahare şi murmur de voci
Remember yesterday
Luni dimineaţa
Ca şi când as fi rămas prinsă într-un continuum sonor
Trafic claxoane radio aceleaşi acorduri, aceeaşi voce, alt timp
Through the sleepless nights and every endless day
îmi amintesc şi fredonez încet privind aiurea pe geam
I remember…


Friday, October 10, 2008

Undeliverable message

Miercuri oamenii sunt cercuri.
Joi oamenii sunt goi. Goi si adevarati cu ei insisi..? Nu stiu.
Azi e doar vineri. Atat.

Monday, October 6, 2008

Why is a raven like a writing desk?


Where is your wonderland?
What makes your heart beat?
Ce te face sa zambesti? Ce te face sa tresari?
La ce visezi cu ochii deschisi?
Tu cine esti? Mad Hatter? Queen of Hearts? Alice?
Why is a raven like a writing desk? They both produce a few notes, all very flat, and are almost nevar turned the wrong way front. Tu ce raspuns ai avea in minte?

Foto: http://xfakeplasticlovex.deviantart.com/art/Alice-in-wonderland-38171048

Friday, September 26, 2008

septembrie, vineri


Portugalia, sangria, Porto,
dimineata cu ploaie, Magic FM,
surferi, ocean, happy birthday in portugheza,
strazi ude, miros de cerneala tipografica, oameni si cantece,
Douro, Matosinhos, caipirinha
taxi, radio, dilema veche.
Septembrie, vineri.

foto: http://farm4.static.flickr.com/3281/2679600250_0cfd46ec6f.jpg?v=1216371200