Tuesday, November 18, 2008

paşi pe nisip

Dalele ei ca o tablă de şah se întind spre ţărm. Mirese zgribulite de briza rece de noiembrie se lasă prinse în poza cu braţele întinse ca în Titanic. Mă uit la spectacolul voalurilor zbătându-se în vânt şi în palme ascund o ceaşcă de cafea.
Dacă i-as putea smulge aparatul din mana. Să re-scriu povestea in clar-obscur. Aburii cafelei să se transforme în ceaţă. Cerul să se scufunde în violet şi jumătate de lună să se prelingă pe coloane ca o muzică fierbinte, să surprind totul... liniile evanescente ale trupurilor, paşii , dalele, mâinile ca nişte aripi să taie cuvinte şi eu să le scriu pe film, voalurile să fie una cu marea…
Am terminat cafeaua. Miresele au plecat. Am iesit sa simt vântul rece, şi mă aşez pe nisip. Respir aerul ei tare şi sărat. Valurile mi se aşează pe glezne. Ii zâmbesc şi i-as face o reverenţă Îmi iau aparatul şi mă urc spre terasă. E ultimul bal din noiembrie.
Varna, 8 noiembrie 2008

Wednesday, November 12, 2008

..expus in piaţă

Era de mult prin primul an de facultate, intr-o cofetărie cu mese galbene şi scaune de metal în Militari… prin geamurile mari pătate de ploaie, un cartier trist şi o lume pestriţă. Ea era micuţă de statură, lăsa în urmă scrumiere, cluburi de rock căutând liniştea în cupole şi smerenie. Împărtăşeam, cu naivitatea adolescenţilor care cred ca le ştiu pe toate, idei…si-atunci mi-a spus că El nu are cum să fie un papagal roşu care să se arate lumii într-o piaţă… şi am rămas…cu ochii ţintă în petele de suc de pe masă ascultând-o, gândindu-mă la ce spunea…

Revista mea de vineri mă arunca înapoi în timp. Zice Kierkegaard, citat de Steinhardt [..], că Dumnezeu nu e un papagal roşu expus în piaţă, că atunci toată lumea l-ar vedea şi ar crede în existenţa lui. Şi, […] nici n-ar mai fi credinţă, ci doar acceptarea unei realităţi mai mult decât evidente. Culmea este că s-ar putea ca Dumnezeu să fie un papagal roşu. Pe care oamenii îl văd, dar trec mai departe, fără să aibă nici o reacţie. (Dilema Veche, Anul V, nr.247 - 10 noiembrie 2008)

Foto: http://etereal.deviantart.com/art/Close-to-Ten-103356175


Monday, October 13, 2008

I remember....

Que pasa, seara bere şi fum
Feţe relaxate întinse pe canapele
o chelneriţă încruntată care face slalom printre scaune
Poveşti
Woke up to the sound of pouring rain
Doar cuvintele cad ca o ploaie măruntă
Suc de portocale roşii, bloody marry şi piper
în fundal printre zgomote de pahare şi murmur de voci
Remember yesterday
Luni dimineaţa
Ca şi când as fi rămas prinsă într-un continuum sonor
Trafic claxoane radio aceleaşi acorduri, aceeaşi voce, alt timp
Through the sleepless nights and every endless day
îmi amintesc şi fredonez încet privind aiurea pe geam
I remember…


Friday, October 10, 2008

Undeliverable message

Miercuri oamenii sunt cercuri.
Joi oamenii sunt goi. Goi si adevarati cu ei insisi..? Nu stiu.
Azi e doar vineri. Atat.

Monday, October 6, 2008

Why is a raven like a writing desk?


Where is your wonderland?
What makes your heart beat?
Ce te face sa zambesti? Ce te face sa tresari?
La ce visezi cu ochii deschisi?
Tu cine esti? Mad Hatter? Queen of Hearts? Alice?
Why is a raven like a writing desk? They both produce a few notes, all very flat, and are almost nevar turned the wrong way front. Tu ce raspuns ai avea in minte?

Foto: http://xfakeplasticlovex.deviantart.com/art/Alice-in-wonderland-38171048

Friday, September 26, 2008

septembrie, vineri


Portugalia, sangria, Porto,
dimineata cu ploaie, Magic FM,
surferi, ocean, happy birthday in portugheza,
strazi ude, miros de cerneala tipografica, oameni si cantece,
Douro, Matosinhos, caipirinha
taxi, radio, dilema veche.
Septembrie, vineri.

foto: http://farm4.static.flickr.com/3281/2679600250_0cfd46ec6f.jpg?v=1216371200

Monday, September 22, 2008

Long way down

Daca eu sunt o harta unde s-ar afla Africa? Un loc undeva intre coaste… mai aproape de stern. Ascuns, fierbinte, nedescoperit, frica primara, spaime, intuneric, soare
Am plecat in safari… long way down

Thursday, September 11, 2008

Random diary

Imi place cum scrie.
Un amalgam ciudat de aproape departe.
Cu o indiferenta tandra.
O non-implicare usor nostalgica.
Cu un calm care ascunde o perpetua furtuna.
Un soi de sinestezie prin care citind nu ajungi nu sa vezi culori (ce banal!) ci sa simti miros de tabac, sa auzi briza, zgomot de pasi, sa simti in palma urma fierbinte a unei cani de vin. Viata doare, o simti cum curge, o savurezi, o cauti in altii, e un soi de escapada intr-o realitate in care uiti de inertia lumii. Delirul nu e sec, intrebarile nu cad in neant. Iti cad pe picioare ca niste caramizi. Fara graba. Iti raspund in realitatea ta la cele nespuse, cu suficient de multa delicatete, cat sa simti acut, foarte acut ca esti inca viu.

Sunday, August 31, 2008

Carti postale

curaj sau nebunie sau un fel de formula alchimica intre cele doua
o lume care te asteapta sa o descoperi, dupa care poti tanji ani sau vieti
evadare, nori, drum, curcubeu, copite de cai si rotile incinse ale lui Gnu
http://www.postcardsfromplanetearth.com/
Foto Dan Honciuc

Tuesday, August 12, 2008

Chemistry…

mare sarata
iarba cruda
tei inflorit
ploaie
ger

Tuesday, August 5, 2008

Fear of the Dark

Cand pipai peretii pe care ii ridici fara sa vrei. Cand nu mai stii unde esti si incotro te indrepti. Cand ti-e frica privesti inapoi. Pentru ca ti-e frica de ce-a fost. Si cauti infrigurat o umbra care sa-ti aduca aminte de lumina, sa-ti alunge frica de intunericul din launtru

Friday, August 1, 2008

In cautarea unei voci din departare

M-am oprit putin aruncand o privire fugara pe geam. Mi-am aprins o tigara si-am continuat..

Eu m-am decis sa continui sa visez
Mi-am pus o dorinta si s-a intamplat un miracol.
Pentru ca vocea mea nu ajungea la nimeni oricat de tare as fi strigat
Ma uitam la cer si strigam “hei ma aude cineva?”

Asa cum era intins pe spate [...] a deschis incetisor ochii pe care ii tinuse inchisi pana atunci.

In cautarea unei voci din departare,
Taichi Yamada