Sunday, December 7, 2008
Răspunsuri
Gândurile acelea reci când realizezi cum trece timpul pe lângă tine ca un tăvălug. Şi în loc să-l domolesti, te laşi dus de-a valma. Şi totul devine un fel tornadă care ridică tot praful. Şi nu mai desluşeşti nimic. Şi când pari să simţi praful scrâşnindu-ţi printre dinţi: cineva îţi întinde cu un zâmbet răspunsul…
Trebuie să trăiesti foarte delicat, altfel n-are nici un haz.
Photo:http://demonmathiel.deviantart.com/art/Whisper-of-the-Wind-85578742
Tuesday, November 25, 2008
Day tripper
An' I've made up my mind, I ain't wasting no more time
Uneori trec pe la Ana. Si citesc. Chiar daca ea nu stie.
Saturday, November 22, 2008
Oblivion
Am ales sa-mi amintesc.
Tuesday, November 18, 2008
paşi pe nisip
Dacă i-as putea smulge aparatul din mana. Să re-scriu povestea in clar-obscur. Aburii cafelei să se transforme în ceaţă. Cerul să se scufunde în violet şi jumătate de lună să se prelingă pe coloane ca o muzică fierbinte, să surprind totul... liniile evanescente ale trupurilor, paşii , dalele, mâinile ca nişte aripi să taie cuvinte şi eu să le scriu pe film, voalurile să fie una cu marea…
Am terminat cafeaua. Miresele au plecat. Am iesit sa simt vântul rece, şi mă aşez pe nisip. Respir aerul ei tare şi sărat. Valurile mi se aşează pe glezne. Ii zâmbesc şi i-as face o reverenţă Îmi iau aparatul şi mă urc spre terasă. E ultimul bal din noiembrie.
Varna, 8 noiembrie 2008
Wednesday, November 12, 2008
..expus in piaţă
Revista mea de vineri mă arunca înapoi în timp. Zice Kierkegaard, citat de Steinhardt [..], că Dumnezeu nu e un papagal roşu expus în piaţă, că atunci toată lumea l-ar vedea şi ar crede în existenţa lui. Şi, […] nici n-ar mai fi credinţă, ci doar acceptarea unei realităţi mai mult decât evidente. Culmea este că s-ar putea ca Dumnezeu să fie un papagal roşu. Pe care oamenii îl văd, dar trec mai departe, fără să aibă nici o reacţie. (Dilema Veche, Anul V, nr.247 - 10 noiembrie 2008)
Foto: http://etereal.deviantart.com/art/Close-to-Ten-103356175
Monday, October 13, 2008
I remember....
Feţe relaxate întinse pe canapele
o chelneriţă încruntată care face slalom printre scaune
Poveşti
Woke up to the sound of pouring rain
Doar cuvintele cad ca o ploaie măruntă
Suc de portocale roşii, bloody marry şi piper
în fundal printre zgomote de pahare şi murmur de voci
Remember yesterday
Luni dimineaţa
Ca şi când as fi rămas prinsă într-un continuum sonor
Trafic claxoane radio aceleaşi acorduri, aceeaşi voce, alt timp
Through the sleepless nights and every endless day
îmi amintesc şi fredonez încet privind aiurea pe geam
I remember…
Friday, October 10, 2008
Undeliverable message
Joi oamenii sunt goi. Goi si adevarati cu ei insisi..? Nu stiu.
Azi e doar vineri. Atat.
Monday, October 6, 2008
Why is a raven like a writing desk?
Where is your wonderland?
What makes your heart beat?
Ce te face sa zambesti? Ce te face sa tresari?
La ce visezi cu ochii deschisi?
Tu cine esti? Mad Hatter? Queen of Hearts? Alice?
Why is a raven like a writing desk? They both produce a few notes, all very flat, and are almost nevar turned the wrong way front. Tu ce raspuns ai avea in minte?
Foto: http://xfakeplasticlovex.deviantart.com/art/Alice-in-wonderland-38171048
Friday, September 26, 2008
septembrie, vineri
Portugalia, sangria, Porto,
dimineata cu ploaie, Magic FM,
surferi, ocean, happy birthday in portugheza,
strazi ude, miros de cerneala tipografica, oameni si cantece,
Douro, Matosinhos, caipirinha
taxi, radio, dilema veche.
Septembrie, vineri.
foto: http://farm4.static.flickr.com/3281/2679600250_0cfd46ec6f.jpg?v=1216371200
Monday, September 22, 2008
Long way down
Thursday, September 11, 2008
Random diary
Un amalgam ciudat de aproape departe.
Cu o indiferenta tandra.
O non-implicare usor nostalgica.
Cu un calm care ascunde o perpetua furtuna.
Un soi de sinestezie prin care citind nu ajungi nu sa vezi culori (ce banal!) ci sa simti miros de tabac, sa auzi briza, zgomot de pasi, sa simti in palma urma fierbinte a unei cani de vin. Viata doare, o simti cum curge, o savurezi, o cauti in altii, e un soi de escapada intr-o realitate in care uiti de inertia lumii. Delirul nu e sec, intrebarile nu cad in neant. Iti cad pe picioare ca niste caramizi. Fara graba. Iti raspund in realitatea ta la cele nespuse, cu suficient de multa delicatete, cat sa simti acut, foarte acut ca esti inca viu.
Sunday, August 31, 2008
Carti postale
o lume care te asteapta sa o descoperi, dupa care poti tanji ani sau vieti
http://www.postcardsfromplanetearth.com/
Tuesday, August 12, 2008
Tuesday, August 5, 2008
Fear of the Dark
Cand pipai peretii pe care ii ridici fara sa vrei. Cand nu mai stii unde esti si incotro te indrepti. Cand ti-e frica privesti inapoi. Pentru ca ti-e frica de ce-a fost. Si cauti infrigurat o umbra care sa-ti aduca aminte de lumina, sa-ti alunge frica de intunericul din launtru
Friday, August 1, 2008
In cautarea unei voci din departare
M-am oprit putin aruncand o privire fugara pe geam. Mi-am aprins o tigara si-am continuat..
Eu m-am decis sa continui sa visez
Mi-am pus o dorinta si s-a intamplat un miracol.
Pentru ca vocea mea nu ajungea la nimeni oricat de tare as fi strigat
Ma uitam la cer si strigam “hei ma aude cineva?”
Asa cum era intins pe spate [...] a deschis incetisor ochii pe care ii tinuse inchisi pana atunci.
In cautarea unei voci din departare,
Taichi Yamada
Friday, July 25, 2008
Lost within myself
Sa aflu cine sunt.
Tu stii cine esti?
Thursday, July 17, 2008
intr-o dupa-amiaza cu gust de pepene rosu
Undeva in sud intr-un balcon suspendat intre mare si soare tu Julieta cu pielea aramie, eu Romeo stand pe scari si ascultandu-te si incercand sa ghicesc printre cuvinte cum se lovesc valurile de tarm…
As rescrie scena.
O Julieta indragostita de soare cu parul amestecat cu nisipul fierbinte
un Romeo indragostit de valuri,
o plaja pustie intr-o dupa-amiaza cu gust de pepene rosu
Friday, July 4, 2008
Swim in your liquid sky
Ploile vin o data cu umbrele peste care calc,
Ploile rosii care cad cu un ritm pe care doar il simt
Uneori zbor la departari de mile
In valuri de cer lichid
Visez in infrarosu
Si urlu in 1 si 0
La capatul constiintei ma privesc prin ochii unui strain
si sparg peretii tacerii in cautarea unui cer albastru
Wednesday, June 18, 2008
noapte si tei
Sa-ti auzi proprii pasi
Respiratia
Fasaitul discret al cate unei masini
Ploaia
Mirosul de tei care se strecoara in noapte
Simt in buzunar caldura rosu perlat cestii de espresso pe care am scos-o la plimbare pe bulevard.
As vrea sa gasesc in centrul orasului, printre strazi luminate si cladiri deghizate in asfalt, o terasa arsa de soare, desprinsa din tarm, care sa se bucure de ploaie, cu un saman la bar care sa-mi prepare un espresso in ceasca rosie, caruia sa-i spun dupa ce m-am invartit de cateva ori cu scaunul…o cafea te rog, fierbinte ca madridul, cu aroma de noapte si tei.
Thursday, June 5, 2008
despre mare
Scrisori cu aromă de afine
Nu am chei pe care sa le păstrez. Doar câteva amintiri. Unele au miros de tabac şi cedru. Pe acelea le păstrez în sticle subţiri şi delicate de vin alb.
Altele sunt nişte trandafiri, rămaşi printre cuvinte între filele unei cărţi. Altele, evanescente, se strecoară prin lentile şi flori de tei şi scoici; se rostogolesc în aer ca nişte pasări transparente căutându-şi un cuib. Pe acelea nu ştiu cum şi unde să le păstrez.
Am sa aleg probabil o călimara… o călimara cu aroma de afine...
Monday, May 26, 2008
Tărâmul zeilor pe Transalp
Şi ea … e frumoasă cu trupul ei mirosind a lemn încins, a piatră şi a soare. E frumoasă…cu aerul ei je m’en fiche-ist şi boem. Flirtează obraznic cu zeii pe Transalp şi TDM care-şi gudură motoarele fierbinţi pe lângă borduri. Ademeneşte cu pielea ei unsă de ulei de măsline, cu părul răsucit în coloane, cu trupul ei ce se lasă pipăit de străini şi zei deopotrivă. Îşi oferă coapsele cu ferestre albastre şi trandafiri, cu muşcate şi pisici leneşe ochilor lor însetaţi… îşi împrăştie parfumul aţâţător de frunze de portocal şi mare sărată…
Noaptea se ascunde printre terase cochete. Spune poveşti celor ce vor s-o asculte, la lumina lunii … la un pahar de vin de Nemeea…
Atena, 24.05.2008
Monday, March 31, 2008
Trandafiri rosii
Lady?
Yes Bird?
It’s cold
I know
Cand spune povestea, o spune cu tot trupul.
"Spunea ca va dansa cu mine daca-i aduc trandafiri rosii"
Ciudat …de ce nimicuri i-e dat fericirii sa atarne
Ciudat de orbi
Ingrozitor de singuri
Surzi la auzul privighetorii
Desperecheati si tristi
"Spunea ca va dansa cu mine daca-i aduc trandafiri rosii"
Visez o mare de trandafiri albi…sunt sigura ca la celalalt capat al marii cineva imi va auzi pasii si ma va astepta zambind.
Thursday, March 27, 2008
istorii
I know you're in there. I can hear you caring. Moebius strip. Ciocolata calda. Vin alb.
Fumezi si razi. Intr-o seara rece de primavara eu strabat strazile si rad cu telefonul la ureche. In labirintul lui pan, rasul e ca firul ariadnei.
“Are voce faina?”” Interesanta…are o voce interesanta”
De fapt are o voce calda; as asocia-o cu albastrul. Si …vocalele se rostogolesc ca niste baloane de oxigen.
You know how people say you can't live without love. Well, oxygen is even more important.
Thursday, March 20, 2008
Scene cu cai verzi
Cu tata am mers la motocross. Nu stiu mama cat de incantata era… dar mie imi placea. Dealuri, salturi, noroi, fasia arata de rotile incinse…
nu intelegeam foarte mult din limbajul cifrat, MZ, CZ… dar cavalerul in pozitie aproape ecvestra ridicat in scarite mi se parea fascinanta…
The hero must cross the threshold between the world he is familiar with and that which he is not
Cristi-cu-kawasaki era o aparitie meteorica pe strazi. Nu stiu ce culoare avea motocicleta…cred ca nu aveam timp sa-mi dau seama. Singurele cuvinte care se auzeau in urma lui “asta o sa pateasca ceva cu motocicleta aia a lui”. Cristi-cu-kawasaki era o imagine in blur si un zgomot nebun de motor turat care se pierdea in curbele soselei.
The hero is challenged to survive a succession of obstacles and, in so doing, amplifies his consciousness
Cabestany si jocul lui cu echilibrul ma tinea noptile in fata televizorului…
La fel cum facea si domnul Campbell cand povestea de eroul lui cu o mie de chipuri…
Sunday, March 2, 2008
Un fel de intrebari
Everybody lies
Oare, toata lumea incearca sa spuna adevarul?
Pana la urma ce e mai important… cum spui o minciuna sau cum ascunzi un adevar?
You can live with dignity, we can't die with it.
Si daca ar fi vorba de minciuna, ar fi la fel?!
Wednesday, February 27, 2008
Cai verzi
are un manz fara astampar; verde...foarte verde si sprintar, cu care danseaza pe mijlocul soselei intr-un ritm pe care numai el in aude.
Intre un rasarit somnoros si un apus intre munti am zburdat cu un calut verde.
Si am avut si vantul aproape.
Sunday, February 17, 2008
rosu si negru
Era blonda, tunsa scurt si zambea. “Cine canta?” am intrebat. Nu mai stiu ce mi-a raspuns. Era muzica frantuzeasca. Intr-o cafenea in Paris. Cu labriuri negre de lemn si draperii visinii. Cu ciocolata fierbinte. Pe o strada oarecare. Undeva aproape de centru. Cu o frantuzoaica blonda care zambea ... si un barman cu ochii albastri. Cu un geam prin care se vedea un colt de trotuar. Si prin fata caruia doi necunoscuti au trecut, parca dintr-un timp in altul, tinandu-se de brat. Cu eleganta.
“As dori o masa la geam, daca se poate”. “Avem doar la salonul de nefumatori” “Nici o problema. renunt la tigari pentru o masa la geam”. Ninge. Cu fulgi mari. Am venit zambind prin ninsoare. Cu parul ud lipit de obraz. Cu genele albe, si mainile inghetate indesate in buzunare.
Un ceai fierbinte, o fereastra spre centrul vechi si ger. Ascultand in fundal muzica frantuzeasca. “je vais t’aimer”, parca spune… "plus loin que tes rêves ont imaginé".
Imi incalzesc mainile pe cana de ceai.
Era ianuarie. 1 ianuarie. Cu un chelner somnoros, care aducea fara chef, cafea fierbinte si cornuri cu ciocolata clientilor rataciti. Ningea si atunci cu fulgi mari. Prin fata geamului aparea in treacat cate o umbrela si pasi grabiti. Era dimineata pe je ne sais quelle rue… cu haina mea gri eram parte din strada. Si orasul doarmea linistit.
Ma joc, incercand sa suprind luminile si umbrele. Ceaiul aproape rosu, si masa aproape neagra. Ii aud vorbind si razand. I-am suprins, intre doua zambete si cateva priviri pierdute pe geam, alungiti si evanescenti prin sticla unui pahar.
puzzle
Secvente amestecate. Ca un puzzle. Si povesti. Cu sau fara sfarsit. Cu inceput. Sau prinse de undeva, dintr-un moment oarecare.
Mi-a ramas in minte o secventa dintr-o poveste. M-am oprit o clipa. S-o scriu. Oare cate povesti si cate raspunsuri s-ar regasi in ea. “De ce vrei sa stam de vorba de parca ai vrea sa ne cunoastem?!”
Wednesday, February 13, 2008
bitWiXed
Wednesday, January 30, 2008
dancing days
Ma uit de jur imprejur cautand ceva sa-mi aminteasca cum era…sa ma apropii?!
There in the middle of sand I stand…seeing, feeling…
Eram mai tineri si dormeam intr-un cort portocaliu pe nisip.
Ne trezeam cu valurile la tample, si ne povesteam vietile la foc.
Povestile se desenau pe nisip in gesturi si zambete.
Salvam cainii uitati de stapani la soare si le faceam loc sub umbrarul nostru din cearceafuri albastre.
Beam bere in Jack pana dimineata, ascultand muzici mai vechi si mai noi, si nu se pasa ca telefoanele s-au descarcat.
Dansam ca niste samani cu pletele in vant, mormaind incantatii numai de noi stiute, sau scrutam stelele si ochii straini de pe banci simple de lemn.
Mi-am amintit… V-am facut poze, si am suprins nisipul levitand in causul palmelor si impartind o ultima bucata de paine in sapte firimituri egale.
Mai am si acum scoicile adunate de pe tarm…si nisipul. As dormi iar in sacul meu albastru, incovrigata ca un catelandru, si sa ma cautati iar pe toata plaja. Soarele timid sa traga cu ochiul de dupa nori, si sa ploua incet ... Sa ma apropii?!
Those dancing days are gone… am luat cu mine doar scoicile, barcile si marea.
Totul e atat de straniu in linistea iernii.
I-am sarutat tampla din scoici cu lentila sensibila.
Poate candva am sa revin…
Tuesday, January 22, 2008
Despre carti din sase in sase
"Regulile de aur si nisip:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni."
Am luat cartea si am deschis la pagina 123.
Astea ar trebui sa fie primele 4 fraze.
“[Camille se trezi pe muzica celor de U2. Mai intai crezu ca se afla la familia Kessler si adormi la loc. Nu, se gandi ea incurcata, asa ceva nu este cu putinta… Nici Pierre, nici Mathilde, nici menajera lor nu puteau sa-I dea lui Bono volumul chiar asa la maxim.]
Ceva nu se potrivea in toata chestia asta…Deschise ochii incet si gemu din cauza durerii de cap si astepta penumbra sa poata recunoaste ceva.
Dar unde se afla? Ce se intam…
Intoarse capul. […]”
Anna Gavalda, Impreuna
N-am rascolit dupa carte. M-a rascolit doar. Mi-a starnit cheful de lectura. Uitasem cum e sa te apuce zorii citind.
I-am raspuns celui care invarte cuvintele pe degete, si sprijina incheieturile fragile si delicate ale frazelor pe lame Gillette. Carti, spaghetti, marivodaj, insomnie...
Fie care fragment pe care l-am citit rezoneaza undeva la nivelul subtil; o istorie personala, stilizata iti face cu ochiul, ghidus, dintr-un fragment ales la intamplare.
Mai departe... despre carti, despre ei insisi, despre joc... gyrovague, impaler, bogo, andrei, corina, marcelo.
Am sa trimit leapsa peste ocean la rio. Sa intre in joc fragmente cu ritm de salsa si miros de apa sarata, dansand cu talpile goale pe asfalt.
Monday, January 21, 2008
glowing embers
Inchid pentru fractiuni ochii si il aud desfasurandu-se invizibil…
simt riffurile agresive in incheieturi… mainile au ritmica lor proprie, vie.
Luminile imi trec prin par si retina... o clipa suspendata, un solo tanguitor …
remembrance...
all you leave behind…
a side you’ll never know
undeva
over the madness....
Tuesday, January 15, 2008
Crochiuri
E ca atunci cand intri in incaperi pe care le eviti cu anii. Pentru ca stii ce-o sa gasesti acolo si nu vrei sa vezi. Dar pana la urma trebuie sa intri, sa faci curat.
Nu ai cum sa treci prin incaperi daca te incurci in panze de paianjeni. Discursul nu este fluid. Ca apa.
Stiu. Il simt ca nu e. Pana la urma e probabil o chestiune de exercitiu; sunt momente cand am mana si inspiratie, si momente cand vizualizez ce as vrea sa scriu, dar nu gasesc ritmul si frazarea potrivita.
Cand vei putea curge ca apa, atunci o sa fie un semn ca esti un intreg. Si ai centru. Si ai sa poti sa ajungi oriunde in forma asta.
Sunt un fel de arheolog. Ma recuperez din bucati. Decat sa le uit, sa ma fac ca le-am uitat, mai bine ma intorc sa le iau. Asa cum sunt.
Monday, January 14, 2008
dnd...dnb...
Sunday, January 6, 2008
Impreuna
Am lasat usa de la balcon intredeschisa… aer… ger… fasaitul sters al unor masini prin zapada…am intrat in joc… inca un capitol si ma culc…
“Isi sufla nasul cu zgomot.
Ii placea sa stea de vorba cu ea.
E adevarat…
Nimeni pe lumea asta n-o asculta vreodata.”
Oare mai ninge? Inchid ochii si trag aer adanc… mai am doar cateva pagini… am intrat in joc si nu am chef sa ies prea curand… e prea viu… “fie ca fi vorba de o linie, fie de un punct totul va fi viu…”
Linie
Punct
S-a facut ziua… si ninge linistit… inchid ochii si astept sa adorm… intre o linie si un punct imi imaginez cea mai draga faleza scufundata in zapada… am cartea si aparatul in rucsac… si ma plimb pe mal.
Am cizme verzi, zapada si marea la picioare.