next level

Ma uit la cladirea cu nu stiu cate etaje, la bucatile de plastic care flutura in bataia vantului. Si conchid mai mult pentru mine “ma simt de parca as fi captiva” “Cam asa si eu. Intr-o vreme simteam asta foarte des. Acum a mai trecut” Ma uit in pamant. Scot o tigara si-o aprind. Si continui sa monologhez in gand. Da, fix ca in bancul ala cu gamerul ajuns in iad care zbiera unde e iesirea la nivelul urmator. La fel si eu. Doar ca rag mut si ma aud doar eu.

Zac pe terasa, ma uit in scrumiera, ma uit la fum. Ma uit. Aud franturi de fraze. Sa-mi amintesc doar lucrurile bune dintr-o zi. Aaaa…da. O sa incerc. Sa citesc cartile incepute. Sa una. Sa alta. Mental discipline. Think outside the box. Design yourself. Si un praz verde carpatin. I don’t jump for joy. I’m not the local kangaroo. I’m virtually inexistent.
Mai aberez in scris din cand in cand.