Cu rochia ei lunga turquoise matura pavajul. I-ar fi stat bine pasind desculta cu parul blond aramiu iesind liber de sub ochelari.
Nu stiam ca-s atatea terase
Nici eu nu stiam
Ne plimbam pe Lipscani, altul decat cel pe care-l stiam
Oameni, mii de cuvinte spuse simultan
Zambete. Muzica. Pietre. Pasi.
Aruncate pe jos un 6 de caro si un 5 de inima neagra se astern la drum de seara
6. 5. 11. 2. Suntem 2. Asezate intre doua siruri felinare albastre.
La un capat Noroc la celalalt Luna.
Saturday, June 6, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment