Povesti

Un autobuz treverseaza orasul incet, tarandu-se prin noapte pe o fasaie de asfalt.
Urmeaza statia….
Legatura cu liniiile…
Legatura cu liniile constientei.
E stirb, are fata pamantie si obosita. E ponosit si beat. Si cu chef de vorba.
Lumea il ignora. Femeia din fata lui, la fel.
You have to do something. You have to do something.
You have to believe in something.
Can you believe me?
Femeia il priveste cu dispret. Bine ca ai inceput sa vorbesti engleza.
Tu comprends? C’est le vent du Paris.
Oamenii privesc amuzati. Autobuzul se taraie intre lumini rosii si verzi. Oamenii rad.
El sta cu aceeasi privire pierduta, picior peste picior, sprijinindu-si mainile de genunchi.
Ich mochte….
Trebuie sa cobor.