memories

De-abia când începi să-ţi pierzi memoria, chiar dacă numai pe bucăţi, îţi dai seama că memoria e cea care ne alcătuieste vieţile. Viaţa fără memorie nu e viaţă.

Luis Buñuel

Povesti mongole

[...] Gasesc din nou drumul pierdut si ma opresc la o contemplare a… cum se cheama, chestia aia cu sinergia faptelor. Bai tata, sunt absolut singur. Sunt eu, muntii, cerul, Doyle si Marcel. Trag un urlet, asa de control. Nici macar eu nu-l aud. Asta e chestia: cand opresc imi vine sa stau cinci ani in Mongolia. Cand sunt in mers nu-mi doresc decat sa opresc. [...]

[...] Ma plimb in voie, nimeni nu are treaba mea. Ies pe poarta dinspre nord, cu gandul sa gasesc una din cele doua pietre care infatiseaza o broasca testoasa, care odata erau patru si marcau limitele vechiului oras. O gasesc, langa cateva tarabe de suveniruri. Ne holbam putin unul la altul, eu intrebandu-ma cate povesti are broasca asta ascunse sub carapacea ei.. [...]

[...] Da, asta e, nu ma insel. Am in fata tot ce-a mai ramas din ceea ce era odata capitala asta frumoasa a Mongoliei. […] Vad cum iarba e crescuta desenand diverse linii ce par a fi ziduri. Cu siguranta ce-a mai ramas din orasul asta e chiar aici, sub pasii mei. Dar se pare ca nimeni nu e interesat sa vada. M-as face arheolog maine, doar pentru a sapa aici. Am impresia ca daca dau un deget de pamant la o parte cu piciorul o sa gasesc toata istoria asta pierduta. Ma asez putin jos. Si pietrele parca sunt altfel. [...]

Vreau pur si simplu sa mai stau cu oamenii astia a caror limba nu o inteleg, cu caprele lor basinoase al caror cap fiert ma mai fugareste din cand in cand, cu caii si camilele si yacii si yurtele lor, sub cerul asta albastru, pe iarba asta verde si noaptea asta a lor plina de stele. Atat vreau.

[...] “Acolo”-ul de acum doi ani s-a transformat in “aici”. E chiar in fata mea. Iar atunci e acum. Mi-e greu sa spun cum imi e. Sunt muci. O avalansa de ganduri da cu mine de toti peretii. Prin cate am trecut, si cum. Ma uit la Doyle cel murdar si greu incercat, cu farul lui incruntat, apoi la mine. Toata treaba asta e pe bune, nu? [...]

Fotografii: Mihai Barbu
Fragmente: www.mongolia.ro

Nesuferitele zile de marti

Mélange mysterieux d’orange sanguine,

arôme pêche, fraise et cerise,

fleurs de mauve et pétales d hélianthe

Ocres de rossillon

blue de bayonne

se amesteca incet fotografii, cu ceai

si muscata rosie inflorita in septembrie

se amesteca, se omogenizeaza

o sa arate ca un tablou de Pollock

se serveste cu miere de salcam si lamaie verde

Capul lasat usor pe marginea scaunului

Joy Division cu ceai si dark chocolate

Vezi?! Deja a a iesit soarele…

Photo: http://www.ibiblio.org/wm/paint/auth/pollock/pollock.tea-cup.jpg

REM

My own bizarre ambiguous hyperspace.

Supra-realist oniric si colorat. O intersectie de pe Calea Victoriei.

Mereu aceeasi. De fiecare data altfel.

O masina, galbena cred, adulmecand strazile. Mereu aceeasi.

Un pod acoperit cu pamant. Cer si lumina ca se rasfrange pe conturul unui trup, negru abanos parca sculptat imbracat intr-un vesmant bizar. Ca un curcubeu.

Si un drum in spirala. Cu porumbei zburand de sub roti.

Si masina. Abia schitata. Aceeasi.

Next pulse of memory insertion… what’s next?

Photo: http://home.tiscali.nl/dinydes/dinydes/schilderijenjpgs/droom.jpg

games people play

What would you do if you weren’t afraid?

Cred ca as evada

Tu ce-ai face?

digital skin

How’s your digital skin?

Impeccably challenging?

Soft and tanned?

Subjectively blurry?

Poetically correct?

Untouchably distant?

Rebellious and harsh?